Pentru mine e o placere sa adorm cu Daria (nu adoarme singura) dar cand sotul meu vine in pat o mutam la ea. Acum daca dorm cu ea toata noaptea e ok, dar pe vremuri cand era mai mica era aproape un chin, dormea foarte prost, vroia sa ma tina de mana si eu dormeam chinuita, nu ma puteam misca, ma trezeam intepenita, obosita si frustrata. Nu a fost placut deloc atunci. Acum insa am lipit patutul ei de al nostru si dimineata cand ramanem singure se muta la mine si dormim pana la 10. E o placere sa dormi cu ei mai ales cand sunt mici mici si miros a lapte:)

Valen, asa e, miros divin astia mici mici. Dar si acum Ciufulici are un miros super fain.
Dana, multum de aprecieri. Fain patutul de atasat la pat.

Sunteti tari! Desi mai corect era 4 pe o saltea, parca am vazut si o pisica pe acolo, nu? 🙂
Noi am imprumutat un patut sa vedem ce si cum. L-am montat si il privesc cu neincredere din cind in cind, in asteptarea momentului x.
Nu garantez ca o sa-l folosim prea mult, tocmai pentru ca suntem deja niste parinti de catel care l-au luat direct in pat impotriva tuturor regulilor! Dapai cu un pusti…cum o sa rezistam? 🙂

Buna,
Si eu dorm cu bebeul in pat, dar tot cu oarecare teama. De exemplu, azinoapte m-am trezit la un moment dat si copilul dormea cu o parte din fata acoperita de bluza mea fiiindca am adormit in timp ce alaptam… Are si dormitul impreuna partea lui frumoasa dar pentru mine are si ceva sperieturi ocazionale. Am citit destul de mult pe tema asta, dar un lucru nu mi-e inca limpede: ce faci cand apare al doilea copil, in conditiile in care in 3 dormi destul de inghesuit? Ma bate gandul sa aplic si eu metoda lipirii unui patut de patul nostru, dar parca nu ma indur, mi se pare ca instrainez copilul intr-un fel. Nu stiu ce parere are ea, dar m-am obisnuit si mi-ar lipsi sa n-o mai pot lua in brate cand ma culc.

@Iulia, la urmatorul copil vom dormi toti pe o saltea mare. Mai cumparam saltele daca e nevoie. 🙂 Cu timpul ii vom muta in camera lor, dar tot intr-un pat mare unde sa doarma impreuna, cand vor fi ei pregatiti, bineinteles.
M-am obisnuit sa dorm cu bebe, eu as plange prima daca nu ar mai dormi langa mine

@Daniela, ce simpatici sunteti 🙂 cel mai important e ca fiecare sa isi faca somnul.

Buna,

Sper sa nu ma iei drept Gica-contra, dar m-am gandit sa-ti dau urmatorul link: http://www.sids.org/nprevent.htm si sa te indrum sa te uiti la punctul 4.

Este in engleza, dar sper sa intelegi: este vorba despre sindromul mortii subite a bebelusului sub un an, o afectiune destul de rara dar fiind inexplicabila si putandu-se intampla oricui oricand eu nu as neglija-o. Ideea e ca se poate intampla ca bebelusul sa moara inexplicabil in somn, desi la culcare era sanatos si nu prezenta nici un simptom. Punctul 4 din masurile de prevenire a acestui incident spune: “Nu tineti copilul in pat cu adultii. Patul adultilor nu prezinta siguranta pentru copil. Nu adormiti cu copilul pe canapea sau fotoliu.”

Deasemenea iti pot spune ca acum cativa ani la noi in oras a fost un caz cu un bebelus care a murit asfixiat in patul parintilor (tatal a tras in somn plapuma peste capul bebelusului).

Stiu ca asta sunt cazuri unul la un milion…dar eu tot nu m-as risca.

Numai bine 🙂

Cristina, wow, v-ati “chinuit” ceva timp. Si eu mai ma trezesc un pic amortita, dar am inceput sa ma invat cum sa dorm. Oricum sa dorm fara nici o trezire, e parfum.

[…] Bebe va dormi cu noi in pat inca din prima noapte. […]

Desi citisem articolul tau inainte sa nasc prima luna nu am avut curaj sa il iau pe Edi in pat cu noi.Dar oboseala a biruit si de atunci impartim frumos patul si Edi e fericit ca se “mufeaza” cand vrea el si eu pot sa dorm ceva mai bine.Adica mult mai bine decat atunci cand stateam in fotoliu sa il alaptez si mi-era frica sa nu adorm cu copilul in brate.Dar marturisesc ca in secret visez la o noapte in care Edi sa doarma asa cam 8 ore legate :)).

Noi l-am pus in patutul lui de la inceput. De cateva ori a adormit cu noi in pat, dupa ce-l alaptam dimineata.. Pentru mine a fost cel mai stresant.. din cauza celor citite despre moartea subita la bebelusi.. Mi-a fost teama sa nu-l supraincalzim, sa nu-l asfixiem.. si daca a dormit asa bine de la inceput in patut nici nu ne-am gandit ca ar dormi mai bine cu noi.. Niciodata n-a plans dupa ce l-am pus in patut, a dormit dus 🙂
Toata lumea binevoitoare din jurul nostru a incercat sa ne sugereze sa-l tinem in patut, sa nu se obisnuiasca cu noi, ca va fi greu sa-l dezobisnuim. Eh, nu cred ca ar fi fost asa greu.. Noi suntem parintii.. si facem cum credem ca e mai bine pentru el.. si asa cum zicea cineva mai sus..ar fi venit clipa cand ar fi vrut el sa doarma singur, “doar e baiat mare”!

Da, draga Adelle, asa este! Noi am dormit asa cu David in patul nostru: pana la o luna, cand puneam portbebe-ul in pat, si am fost foarte fericiti si linistiti, pentru ca oricand deschideam ochii in timpul noptii il puteam observa cu atentie si asta ne-a ajutat foarte mult sa il cunoastem. Apoi, de la 1 luna l-am pus in patutul lui. De ce? Nu stiu, poate pentru ca “asa se face”, iar apoi, de la 6 luni l-am reluat in patul nostru, pentru ca se trezea noaptea de 8-9 ori: vroia apa (era vara), invatase sa se ridice in 4 labute si in somn facea asta, apoi nu mai stia sa se dea jos etc. Dormim foarte linistiti impreuna, si nu mai trebuie sa fac sus-jos pana la patutul lui de 8-9 ori pe noapte. Daca i-e sete, intind mana dupa apa, ii dau si totul e OK. Dar fireste o multime de oameni au simtit nevoia sa isi dea cu parerea, ca nu facem bine. In acelasi timp se minunau cat de calm, vesel, zambitor, sociabil si activ este David. Impartasim cu drag aceeasi poveste. De asemenea, il luam in brate ori de cate ori cere, si nu cere de multe ori, in ciuda a ceea ce ar putea crede unii. Cred ca bebelusii trebuie crescuti in spirit umanist si nu … cognitiv-comportamental. Te pupam.

Ce mi-a placut! Cred ca-l ratasem pe-asta 🙂

Povestea mea e foarte asemanatoare cu a voastra, parca suntem copii la indigo.

Atat am de adaugat. Spui la un moment dat: “prichindeii ce au dormit cu parintii sunt mai fericiti, mai putin “nervosi””. Pai stau sa-mi imaginez cum ar fi fost in conditiile astea mica adolescenta a fiicei mele, care prin dormit impreuna, alaptare si purtare a fost mult atenuata :))) Sa stii ca de mult m-am gandit, e un lucru bun ca are curajul sa se exteriorizeze, macar asa stiu ce are nu trebuie sa sap ca psihologii dupa frustrari defulate. AM doua traiectorii ale imaginatiei: fie Anda ar fi fost mult mai “calma”, dar per ansamblu un copil timorat, fie ar fi facut mult mai urat decat s-a intamplat, ca sa ne atraga atentia.

Am vazut ieri o fata care fizic era mai mare decat mine si ii era o teama cumplita sa se dea in leagan, unde o daduse eu pe fi-mea “ca e prea sus”. Exista posibilitatea ca la un moment dats a fi cazut de undeva, dar primul lucru la care m-am gandit a fost ca probabil copilul ala a fost indopat cu sfaturi si interdictii. Nu e chiar off topic ce spun eu, pentru ca atitudinea fata de copii (increderea pe care le-o aratam) e mult influentata de dormitul impreuna. Va imbratisam (eu si Andina).

Ce bine ca ati deschis subiectul cu plansul! Si David are momente cand plange mult. Am citit ca trebuie sa il lasi si sa il asiguri ca esti langa el (dupa ce ai eliminat posibilele cauze fizice ). Dar marturisesc ca imi este uneori greu sa il asist (imi vine si mie sa plang, pentru ca eu eram luata peste picior cand eram mica si plangeam). Sper ca faptul ca ei plang in prezenta noastra sa ii ajute mai tarziu sa aiba incredere in noi si sa apeleze la noi atunci cand vor avea orice fel de frustrare, problema, etc. Voi ce ziceti? Uneori si eu am nevoie de incurajari de la alte mamici (si nu prea am cunostinte care sa fie de parerea asta)!

Mirela, daca te ajuta, iti impartasesc ideile 100%! Ai sintetizat foarte bine, nici nu stiu daca am ce sa adaug.

Maria,a sa dormea mama cu trei din copii care aveau varste relativ apropiate, eu o intrebam daca ea mai oate dormi, acum imi daus eama ca-i era de fapt mai usor pentru ca, cel mai probabil, toti se trezeau noaptea si niciunul nu concepea sa doarma in alta parte oricat i-am fi rugat, ei voiau “cu mami”.

Of, cu diversificarea, eu asalege acum 100% autodversificarea, bucatele care ii incapa in pumn si sa le morfoleasca ea. Nu sunt cel mai fericit exemplu de dievrsificare, copilul meu mananca foarte selectiv si dureaza mult pana ajunge sa accepte un fel nou de mancare. De multe ori, daca mananca o data ceva si pare ca ii place, a doua oara nu mai vrea. Exceptie au fost pieptuld e pui pane si pestele pane din care a mancat int rei sau 4 dati din fiecare. Si ciorbele, o perioada acre, acum dulci si credc a trec iar pe acre pentru ca nu mai vrea dulce deloc. Pe ultima am mancat-o noi. Fetita noastra are 2,5 ani. 🙂 si zilele astea va incepe gradinita, unde sper sa descopere si marea placere de a manca.

De fapt ma plang degeaba, cand vrea sa manance mananca singura, cere ce vrea, dar na, nniciodata nu e de-ajuns… Scuze Cristina ca am poluat topicul.

Mama e naivitate sa tii perna in apropierea unui bebelus.

In primele zile fi-mea a formit langa mine fie intr-un cos pus in pat fie pe o patura cu alta textura decat cearsaful meu, iar perna era la ani-lunina departare. Dar masurile de siguranta sunt ceva de la sine inteles cand tii copilul in pat!

Pana s-a obisnuit sotul meu si cat fetita a fost mica si nu se intorcea am pus-o intr-o margine de pat. Cand am trecuto intre noi, pentru siguranta ei, l-am facut aent pe sot de mai multe ori si de vreo doua ori chiar i-am mutat mana care era aproape pe fetita. SDar si el s-a obsinuit foarte repede si culmea este a eu saeam ca arsa cand simteam ca el se intoarce poate prea mult. Oricat de obosita as fi fost, aveam un al n-lea simt, nu stiu cum sa explic.

Diversificare: la noi a fost usor pt. ca am folosit la inceput lingurita din silicon si a acceptat-o foarte repede. Stiu, despre silicon sunt discutii pro si contra, dar as folosi tot o lingurita cu textura moale (or fi existand si din materiale eco?). Despre alimente: am facut vraiste, pt. ca ne-am luat dupa dr. alopat (portocala, morcov, ou). Cu toate ca le-a primit, portocala si oul i-au produs alergie. Imi spunea o mamica foarte multumita ca a inceput diversificarea dupa recomandarile unui medic homeopat, care i-a indicat la inceput mai multe tipuri de legume si lui bebe i-au placut. Pana la urma m-am orientat dupa graficele de diversificare de la http://www.retetebebelusi.com si a fost O.K. In continuare, daca David (1an si 6 luni) vrea sa manance ceva – bine, daca nu, ii ofer altceva. Il las sa manance cat doreste, pt. ca eu cred in inteligenta bebelusilor de a sti ce si cat. Din acest motiv nu am avut niciodata probleme cu mancarea. Cand ii e foame cere. Are si zile in care mananca putin, dar noi toti adultii facem la fel. Si atunci, ei, bebelusii, de ce nu ar avea dreptul? Am mai constatat ca atunci cand simte ca un aliment ii face rau, il refuza. Ex. iaurtul: ii place la nebunie, dar cand ii iese cate un dintisor nu il vrea si pe buna dreptate, pt. ca face kk mai moale. Am hotarat ca nu voi alerga niciodata cu lingurita dupa el prin casa si bine am facut. Si nici nu ii dau de mancare la ore fixe, ci aproximative. La urma urmei si eu mananc uneori la 13, uneori la 13,15 sau 13, 30. A avut o perioada in care atunci cand era foarte obosit la pranz, nu vroia altceva decat laptic. Acum a mai crescut si poate manca si altceva, chiar daca e obosit. E tare haios cand ii e foame si striga: “Mama, papa, mama, papa!” Succes la diversificare si nu va luati dupa ce spun altii!

Bananele contin histamina? Ce este histamina si ce efecte are, imi poti spune, te rog? Daca ar fi sa o iau de la capat as cere si parerea unui medic homeopat.

Reactia alergica este o forma exagerata de protectie a organismului in fata unor factori nu chiar asa periculosi (par de animale, praf, faina, gluten, lactoza etc) si este “comandata” de eliberarea de histamina, un hormon aflat in tot corpul in cantitati diferite. Acesta declanseaza semnalele de atentie (mancarimi, roseata etc) si de protectie (de ex.umflarea gatului, a limbii pentru a nu mai putea inhala vreo substanta periculoasa).
Bananele si capsunile contin acest hormon, de aceea sunt considerate deosebit de alergenice. Dar daca deja i-ai dat banane de suficiente ori si n-a facut urat inseamna ca sistemul imunitar se descurca. Banana e un fruct dulce, care nu e acid, de aceea medicii il dau la bebei.

Fiecare suntem diferiti si putem fi alergici la absolut orice substanta. Asta nu inseamna sa eliminam totul din jur sau sa nu mai mancam deloc. Cartoful si ardeiul nu cred ca sunt alergeni in general, poate doar specifici. Daca te ingrijoreaza treaba asta mai bine discuti cu un medic alergolog.

la noi de la 3, si a inceput din accident. eram prea obosita si l-am pus langa mine sa manace si am adormit. dupa aia am mai repetat experienta, mai mult spre dimineata. acum, de 3 luni, nu mai stie ce e ala patut … si nu imi pare rau. lumea ma intreaba daca se mai trezeste noaptea si raspunsul e ca da, dar nici nu simt … se foieste, ii dau sa manance (uneori gaseste singur 😛 ) si adorm inainte sa termine el.|