Co-sleeping: trei pe o saltea

March 10, 2010 | In: a fi parinte, natural

De la doua luni Ciufulici doarme cu noi in pat. La trei zile dupa aceasta schimbare considerata la momentul respectiv “revolutionara”, am devenit cei mai fericiti parinti si nu am regretat nici o clipa decizia luata.

Co-sleeping - trezirea de dimineata

Viata inainte de cosleeping

Seara dura cateva ore sa o adormim. “Lot’s of fun” in timpul ritualului obisnuit, alaptat, plimbat prin camera cu ea pe umar, leganat, cantat etc. Cand adormea si incercam sa o punem in patut ea se trezea si plangea de ti se rupea inima. Reluam totul de la zero, si tot asa. Numai dupa ce era foarte obosita si adormea cu adevarat profund reuseam in final sa o punem in patut. Fericiti ne culcam si noi fiind deja 12 noaptea.

Dupa 2-3 ore Cifulici se trezea, plangea si vroia laptic. Daddy se ducea la ea la patut, incearca sa o linisteasca, de cele mai multe ori nu reuseste pentru ca trebuie alaptata si atunci mi-o aduce mie care eram buimaca de somn. Intre timp Ciufulici era complet treaza. O alaptam in fotoliu 15-30 minute, sau chiar o ora, pana adoarme din nou, bineinteles in bratele mele. Treceam din nou prin intregul proces de transbordare din brate in patut. Daca eram norocoasa reuseam din prima. Eu fiind treaza de tot mai pierdeam 30 de min pentru a adormi – timp pretios de somn tinand cont ca in maxim 2 ore iar incepea distractia. Iar toata povestea se putea repeta de doua-trei ori pe noapte (cu sau fara alaptat).

Dimineata si eu si daddy eram cu ochii carpiti, si ziua abia incepea. Suna cunoscut?

Viata dupa

Noaptea daca se trezeste este langa mine, nu apuca sa se agite prea tare si deja o linistesc. Primul avantaj: nu ne-am trezit de tot nici eu si nici ea – totul se intampla intr-o stare de semi-trezire. Daddy nu se trezeste deloc, sforaie in continuare.

De fapt de multe ori nici nu vrea laptic, ci doar sa se asigure ca suntem langa ea (ne pipaie cu manuta si adoarme la loc).

Seara adoarme mult mai usor si repede. E mult mai simplu sa ma strecor eu afara din pat decat sa mut bebelusul.

Dimineata suntem cu totii odihniti si fericiti, eu, Daddy, Ciufulici, ne putem vedea cu spor de cele zilnice. Bebelusul parca nu mai este acel monstruletz simpatic care nu te lasa sa dormi. Si e asa frumos se te trezesti dimineata cu un zambaret langa tine.

Co-sleeping
Photo by Kelly Sue

De ce e mai bine pentru bebelus?

Pe langa somnul indestulator mai sunt multe alte avantaje atat pentru bebelusi cat si pentru viitorul copil sau adolescent.

Pe termen lung copiii sunt mai sanatosi si stabili din punct de vedere emotinal. Studiile desfasurate pe perioade mai lungi de timp au aratat ca prichindeii ce au dormit cu parintii sunt mai fericiti, mai putin “nervosi”, au mai multa incredere in sine, au mai putine probleme de comportament, este mai putin probabil sa le fie frica sa doarma singuri si sunt in general mai independenti ca adulti.

Mai independenti ca adulti. Suna paradoxal, asa-i? Si totusi are logica. Bebelusul ce doarme singur trece prin momente de frica, neliniste si chiar panica. Faptul ca se obisnuieste si la un moment dat si nu mai plange nu inseamna ca aceste temeri au disparut, ci sunt mai degraba inhibate. Ele vor iesi la suprafata sub diferite forme si la diferite momente din viata, inclusiv in viata de adult.

Fiziologia sa este mai stabila, deci bebe doarme mai linistit – ritmul batailor inimii este mai regulat, temperatura corpului este constanta (reglarea temperaturii se face mai bine in contact piele cu piele).

Riscul de SIDS (sindromul mortii subite) este mai mic.

Este mai mare nivelul al hormonilor si enzimelor necesari dezvoltarii creierului si al inimii.

Alaptatul este mai la indemana, si in general, bebelusii care dorm langa parinti sunt alaptati mai mult timp.

E mai usor pentru parintii care lucreaza sa “recupereze” timpul cat stau departe de cei mici. Daddy fiind mai toata ziua la birou, nu prea apuca sa se bucure de Ciufulici, macar noaptea sa o simta langa el.

Este mai usor sa calatoresti cu cel mic – pentru ca nu trebuie sa cari un patutz special dupa tine.

Pentru cine doreste sa aprofundeze, iata cateva linkuri:

De ce nu am dormit impreuna de la inceput?

Acum chiar ma intreb cum de am putut dormi separat la inceput? Cum de nici macar nu am luat in considerare dormitul cu bebelusul inainte de nastere? Cum de nu mi-am pus problema daca am nevoie de patut ci doar ce patut imi trebuie?

Probabil raspunsul ar fi unul singur: pentru ca “asa se face” si toti te indeamna intr-o singura directie.

Am observat ca dormitul separat e motiv de mandrie – fiecare parinte isi doreste un “bebe ninja” – iar dormitul separat este luat drept o mare dovada de “super-bebe”. Drept urmare parintii care dorm separat sunt si mai vocali, pe cand ceilalti au tendinta sa nu isi apare asa “tare” punctul de vedere in public.

De multe ori insa nu vedem dezavantajele dormitului separat, unii parinti dau bebelusului tot felul de mancaruri seara pentru a dormi cat mai bine. Am fost si eu sfatuita de multe ori sa ii dau sa bea o anume marca de lapte praf care contine ceva ce va tine bebelusul adormit toata noaptea. Si uite asa incepi sa renunti la alaptat mult mai devreme decat ar trebui.

Alti parinti apeleaza la “cry-it-out” sau mai pe romaneste “lasa-l sa planga pana oboseste si adoarme”. O experienta traumatizanta pentru orice bebelus care poate genera probleme pe termen lung (Dr Sears despre cat de nociv este plansul excesiv la bebe) Da, toate acestea ne ajuta sa ne simtim mandri – “am un bebe care doarme singur”. Dar oare este cu adevarat mai bine si pentru el?

Marketingul companiilor
Vedem multe reclame pentru patutz, paturica, saltea de “cocos”, aparatori, baldachin etc. Campaniile de marketing ale producatorilor ne prezinta tot felul de beneficii ale acestor produse. Insa nu exista nici o companie care sa promoveze “dormitul cu bebelusul”, pentru ca nu este nimic de vanzare in acest caz.

Si asta nu are nci o legatura cu o atitudine “anti-corporatista”. It’s just a fact, nu ai cum sa auzi la televizor reclame pentru co-sleeping. Si atunci dupa 100 de ani de marketing pentru patuturi am ajuns sa nu ne mai inchipuim viata fara ele.

Temeri si mituri despre dormitul cu bebelusul in pat

1. Daca il inveti in pat cu tine nu mai scapi de el

Atunci cand Ciufulici va fi pregatit sa doarma singur, va dormi fara nici o problema. Ea stie ca ii suntem alaturi si ca poate dormi cu noi atat cat ea doreste acest lucru. Sunt convinsa ca va veni un moment cand singura va cere sa doarma in camera ei, in patul ei. Daca nu ea nu se va simti in singuranta sa doarma singura la x ani, nu vad nici un motiv sa o fortam. Nu avem un termen limita. Iar atunci cand ea se va muta, noi, parintii vom fi cei care ii vom duce dorul.

2. Nu o sa il strivesc?

Si noi aveam teama asta la inceput, mai ales ca tati are niste dimensiuni apreciabile si un somn tare haotic. Foarte repede am constatat ca nu se intampla nimic. Avem un instinct care ne “pazeste”. La fel cum nu pici din pat, nu o sa strivesti nici bebelusul. In plus, mami e deja invatata, nu se rasturna nici peste burtica atunci cand era graviduta.

3. Daca doarme cu tine in pat e rasfatat

Satisfacerea nevoilor emotionale si dragostea nu a rasfat nici un copil. Dragostea adevarata nu poate face rau, ea poate doar sa aduca lucruri bune, sa creeze ordine, incredere si libertate. Daca ingrijirea bebelusului se face fara iubire acest lucru poate duce la un temperament rasfatat (copilul va incerca prin orice mijloace sa castige atentia celor din preajma). Ca o mica paranteza, toti expertii sunt de acord ca un copil mai mic de 6 luni nu poate fi rasfatat si multi sustin ca pana la 2 ani nu exista rasfat.

4. Mai faceti sex?

Da facem. Ciufulici se culca la 9 seara, pana la 12 avem 3 ore in care putem face orice, oriunde, mai putin in patul in care doarme Ciufulici. Dar asta nu e o problema, mai avem si alte camere, canapele, e chiar mai distractiv si mai romantic. Iar somnul nu e egal cu sexul.

Este mai natural?

Hmm, sa ne gadim cate camere aveau familiile acum 5000 de ani? Sau cate familii aveau “patut” acum 1000 de ani. Daca ne gandim bine in timpul evolutiei omului ca specie timp de milioane de ani, familia nu avea “camera separata” pentru bebelusi, nu avea patut, zabrele si alte minuni. Pur si simplu copiii dormeau cu parintii – si asta chiar si in timpuri mai noi, pana pe la inceputul secolului 20. In evolutia speciei umane bebelusii s-au adaptat la dormitul cu parintii. Istoria ultimilor 100 de ani nu a schimbat cu nimic “naturalul”, asemenea schimbari se petrec in milioane de ani de evolutie.

Probabil ca dormitul impreuna nu se potriveste pentru toata lumea. Insa pentru noi aceasta este cea mai buna varianta si nu regretam nici un pic decizia luata, stim ca am facut totul ca al nostru bebelus sa se simta in siguranta, iubit si dorit. Suntem convinsi ca atat bebelusul cat si noi suntem facuti sa convietuim impreuna in acelasi “pat”.

shhh... bebe doarme
Photo by peasap
Related Posts with Thumbnails

Bookmark and Share





41 Raspunsuri to Co-sleeping: trei pe o saltea

Avatar

valen

March 10th, 2010 at 1:13 pm

Pentru mine e o placere sa adorm cu Daria (nu adoarme singura) dar cand sotul meu vine in pat o mutam la ea. Acum daca dorm cu ea toata noaptea e ok, dar pe vremuri cand era mai mica era aproape un chin, dormea foarte prost, vroia sa ma tina de mana si eu dormeam chinuita, nu ma puteam misca, ma trezeam intepenita, obosita si frustrata. Nu a fost placut deloc atunci. Acum insa am lipit patutul ei de al nostru si dimineata cand ramanem singure se muta la mine si dormim pana la 10. E o placere sa dormi cu ei mai ales cand sunt mici mici si miros a lapte:)

Avatar

Dana

March 10th, 2010 at 1:31 pm

Foarte frumos scris 🙂
Apropos de co-sleeping chiar zilele trecute am dat peste ceva interesant: http://marvelouskiddo.blogspot.com/2010/02/co-sleeping-chic.html – ca si alternativa la patut dar totusi co-sleeping.

Avatar

Adelle

March 10th, 2010 at 2:11 pm

Valen, asa e, miros divin astia mici mici. Dar si acum Ciufulici are un miros super fain.
Dana, multum de aprecieri. Fain patutul de atasat la pat.

Avatar

Alle

March 12th, 2010 at 11:02 pm

Wow, tu scrii toate astea? Din… pasiune?
Incredibil ;;) frumos!

Avatar

Joe

March 16th, 2010 at 9:37 am

Sunteti tari! Desi mai corect era 4 pe o saltea, parca am vazut si o pisica pe acolo, nu? 🙂
Noi am imprumutat un patut sa vedem ce si cum. L-am montat si il privesc cu neincredere din cind in cind, in asteptarea momentului x.
Nu garantez ca o sa-l folosim prea mult, tocmai pentru ca suntem deja niste parinti de catel care l-au luat direct in pat impotriva tuturor regulilor! Dapai cu un pusti…cum o sa rezistam? 🙂

Avatar

Adelle

March 16th, 2010 at 8:33 pm

Joe, exact la acelasi lucru m-am gandit si eu: daca dorm cu catelul in pat (a dormit cand era mic) sau cu pisica, apoi clar pe bebe nu il putem exclude.

Avatar

Iulia

March 18th, 2010 at 7:25 pm

Buna,
Si eu dorm cu bebeul in pat, dar tot cu oarecare teama. De exemplu, azinoapte m-am trezit la un moment dat si copilul dormea cu o parte din fata acoperita de bluza mea fiiindca am adormit in timp ce alaptam… Are si dormitul impreuna partea lui frumoasa dar pentru mine are si ceva sperieturi ocazionale. Am citit destul de mult pe tema asta, dar un lucru nu mi-e inca limpede: ce faci cand apare al doilea copil, in conditiile in care in 3 dormi destul de inghesuit? Ma bate gandul sa aplic si eu metoda lipirii unui patut de patul nostru, dar parca nu ma indur, mi se pare ca instrainez copilul intr-un fel. Nu stiu ce parere are ea, dar m-am obisnuit si mi-ar lipsi sa n-o mai pot lua in brate cand ma culc.

Avatar

Daniela

March 21st, 2010 at 12:49 pm

Noi am experimentat si 4 pe o saltea ocazional… Avem o fetita de 2 ani jumate si un baietel de 8 luni. La noi co-sleeping-ul e “partial”: copilasii adorm seara impreuna in acelasi pat mare: fetita adoarme singura (sau cu suzy- nu stim cum s-o dezvatam de ea), iar bebe adoarme sugand la pieptul mamei. Cand e bine adormit (asta inseamna dupa cel putin 1/2 h), il mut in patutul lui, in camera in care dorm cu sotul, iar fetita ramane sa doarma in camera ei. Daca se mai trezeste noaptea sa suga, pe la 4-5, il iau pe baietel in pat cu noi si doarme cu noi pana dimineata. Sunt nopti cand nu se mai trezeste, doar dimineata pe la 7-7 jumate mai suge si atunci nici nu se mai culca. Sunt nopti cand si fetita se mai trezeste si cere lapte si apoi se cuibareste si ea langa noi si langa bebe. La noi nu sunt 2 nopti la fel … Intr-o noapte se trezeste unul, in alta celalalt, in alta amandoi sau nici unul, uneori dormim toti intr-un pat, altadata il las pe baietel cu tati si fug in patul fetitei sa o linistesc daca a visat urat si adorm langa ea, alteori dorm eu cu bebe si fetita cu tati … Oricum sa dormi cu bebe e cel mai frumos lucru din lume, si la tati ii place, chiar daca unii nu recomanda, chiar daca mai amortesti de teama sa nu-l lovesti. Si intr-adevar, sexul nu are legatura cu dormitul, mai sunt si alte camere, alte paturi …

Avatar

Adelle

March 22nd, 2010 at 10:15 am

@Iulia, la urmatorul copil vom dormi toti pe o saltea mare. Mai cumparam saltele daca e nevoie. 🙂 Cu timpul ii vom muta in camera lor, dar tot intr-un pat mare unde sa doarma impreuna, cand vor fi ei pregatiti, bineinteles.
M-am obisnuit sa dorm cu bebe, eu as plange prima daca nu ar mai dormi langa mine

@Daniela, ce simpatici sunteti 🙂 cel mai important e ca fiecare sa isi faca somnul.

Avatar

Filu

March 23rd, 2010 at 9:55 am

PE noi toti cei din anturaj ne condamnau, totusi, Timo are 8 ani si a dormait cu noi pana la 2 jumate iat Iosua are 1 si 8 luni si e tot cu noi. Legatura intre noi si copii e mult mai puternica decat la alti parinti si mai observ un lucru ma inteleg mult mai bine cu ei decat alti parinti cu ai lor chiar din semne si mimica. Altii invidiaza lucrul acesta.

Avatar

Simona M

April 7th, 2010 at 10:31 pm

Buna,

Sper sa nu ma iei drept Gica-contra, dar m-am gandit sa-ti dau urmatorul link: http://www.sids.org/nprevent.htm si sa te indrum sa te uiti la punctul 4.

Este in engleza, dar sper sa intelegi: este vorba despre sindromul mortii subite a bebelusului sub un an, o afectiune destul de rara dar fiind inexplicabila si putandu-se intampla oricui oricand eu nu as neglija-o. Ideea e ca se poate intampla ca bebelusul sa moara inexplicabil in somn, desi la culcare era sanatos si nu prezenta nici un simptom. Punctul 4 din masurile de prevenire a acestui incident spune: “Nu tineti copilul in pat cu adultii. Patul adultilor nu prezinta siguranta pentru copil. Nu adormiti cu copilul pe canapea sau fotoliu.”

Deasemenea iti pot spune ca acum cativa ani la noi in oras a fost un caz cu un bebelus care a murit asfixiat in patul parintilor (tatal a tras in somn plapuma peste capul bebelusului).

Stiu ca asta sunt cazuri unul la un milion…dar eu tot nu m-as risca.

Numai bine 🙂

Avatar

Cristina

April 19th, 2010 at 2:47 pm

Foarte frumos:-)
si noi am trecut prin ceva destul de asemanator.
Initial am pornit cu gandul ca “tre’ sa doarma in patul lui, sa nu se invete la noi, e mai igienic (oare??), sa nu il strivim etc etc etc”
buun; dar era un chin. Patul lui era la noi in camera, f aproape de noi, si tot greu era…cum adormea (proces ce dura cel putin o ora, daca nu 2 sau 3!!!) il lasam usooor in pat la el si pac!!! 50% din timp se trezea iar si back to square number 1! horror!
asta prima luna (cand amandoi parintii eram lirelamente zombie). Apoi am mers in Ro la bunici si acolo nu am avut pat pentru el, deci o luna de zile a dormit doar cu noi..u-huuu, muult mai bine, treziri mai rare, somn mai bun pentru noi…cand am revenit acasa, am re-incercat sa il punem la el in pat; acelasi chin ca al inceput..pana la 5 luni de zile (ale baietelului) nu a adormit niciodata inainte de 1, 2 noaptea…si se trezea pe la 8, 9, cu vreo 4 treziri intermediare)..
apoi am inceput sa il culc la el in pat, iar pe la 3, 4 noaptea sa il iau la noi in pat (ca mi-era mai usor, eram chiauna de somn) si dormea asa pana dimineata…am lipit patul lui mic de al nostru si am dat jos grilajul, astfel incat era ff aproape de noi chiar si cand era la el in patutz.
de pe la 7 luni am instaurat definitiv obiceiul: doar la noi in pat. si e f bine. uneori ma trezesc mai anchilozata, dar ma obisnuiesc eu si invat sa stau comod.
adoarme mult mai repede (in max 30 minute), pe la 9-9.30 seara doarme deja, si se mai trezeste doar la 6:30-7…cu un zambet imens pe fata, apoi rasete si tzopaieli pe noi, parintii..ce trezire poate fi mai placuta pe Tati care tre sa mearga la lucru?:)))

Avatar

Adelle

April 20th, 2010 at 4:53 pm

Cristina, wow, v-ati “chinuit” ceva timp. Si eu mai ma trezesc un pic amortita, dar am inceput sa ma invat cum sa dorm. Oricum sa dorm fara nici o trezire, e parfum.

Avatar

Alina

June 7th, 2010 at 10:49 am

Nu inteleg de ce trebuie sa fii atat de agresiva cu metodele traditionale. Au functionat pana acum si nu vad doar idioti si nesocializati prin jur…
Dupa articolele tale toti cei care nu fac ca tine au niste copii traumatizati psihic…

Avatar

Ce as face altfel la urmatoarea nastere | Adelle

July 6th, 2010 at 12:10 pm

[…] Bebe va dormi cu noi in pat inca din prima noapte. […]

Avatar

Beneficiile alaptarii pentru mama in 10 puncte | Adelle

November 2nd, 2010 at 2:30 pm

[…] ca totul a fost superb, aproape ca in vacanta, din momentul in care am decis sa o iau pe bebelina in pat cu noi. Pana atunci a fost mai complicat pentru ca tot timpul incercam sa ma tin treaza,  sa nu adorm […]

Avatar

Ioana

November 2nd, 2010 at 3:13 pm

Desi citisem articolul tau inainte sa nasc prima luna nu am avut curaj sa il iau pe Edi in pat cu noi.Dar oboseala a biruit si de atunci impartim frumos patul si Edi e fericit ca se “mufeaza” cand vrea el si eu pot sa dorm ceva mai bine.Adica mult mai bine decat atunci cand stateam in fotoliu sa il alaptez si mi-era frica sa nu adorm cu copilul in brate.Dar marturisesc ca in secret visez la o noapte in care Edi sa doarma asa cam 8 ore legate :)).

Avatar

Adelle

November 2nd, 2010 at 3:20 pm

o sa doarme el si 8 ore legate. E inca mic, mai lasa-l nitel. 🙂

Avatar

Dana

November 2nd, 2010 at 4:12 pm

Noi l-am pus in patutul lui de la inceput. De cateva ori a adormit cu noi in pat, dupa ce-l alaptam dimineata.. Pentru mine a fost cel mai stresant.. din cauza celor citite despre moartea subita la bebelusi.. Mi-a fost teama sa nu-l supraincalzim, sa nu-l asfixiem.. si daca a dormit asa bine de la inceput in patut nici nu ne-am gandit ca ar dormi mai bine cu noi.. Niciodata n-a plans dupa ce l-am pus in patut, a dormit dus 🙂
Toata lumea binevoitoare din jurul nostru a incercat sa ne sugereze sa-l tinem in patut, sa nu se obisnuiasca cu noi, ca va fi greu sa-l dezobisnuim. Eh, nu cred ca ar fi fost asa greu.. Noi suntem parintii.. si facem cum credem ca e mai bine pentru el.. si asa cum zicea cineva mai sus..ar fi venit clipa cand ar fi vrut el sa doarma singur, “doar e baiat mare”!

Avatar

ramona

December 19th, 2010 at 1:47 pm

Ce zici de co-sleeping 7 pe o saltea?
Nu inteleg de ce se face caz de breastfeeding,attachment,co-sleeping.Orice mama care isi iubeste copiii va aplica toate acestea .In poporul nostru inainte de comunism cred ca procentul natural-parenting-ului era foarte mare,din pacate s-a intrerupt traditia.

Avatar

Mirela Preda

December 19th, 2010 at 4:08 pm

Da, draga Adelle, asa este! Noi am dormit asa cu David in patul nostru: pana la o luna, cand puneam portbebe-ul in pat, si am fost foarte fericiti si linistiti, pentru ca oricand deschideam ochii in timpul noptii il puteam observa cu atentie si asta ne-a ajutat foarte mult sa il cunoastem. Apoi, de la 1 luna l-am pus in patutul lui. De ce? Nu stiu, poate pentru ca “asa se face”, iar apoi, de la 6 luni l-am reluat in patul nostru, pentru ca se trezea noaptea de 8-9 ori: vroia apa (era vara), invatase sa se ridice in 4 labute si in somn facea asta, apoi nu mai stia sa se dea jos etc. Dormim foarte linistiti impreuna, si nu mai trebuie sa fac sus-jos pana la patutul lui de 8-9 ori pe noapte. Daca i-e sete, intind mana dupa apa, ii dau si totul e OK. Dar fireste o multime de oameni au simtit nevoia sa isi dea cu parerea, ca nu facem bine. In acelasi timp se minunau cat de calm, vesel, zambitor, sociabil si activ este David. Impartasim cu drag aceeasi poveste. De asemenea, il luam in brate ori de cate ori cere, si nu cere de multe ori, in ciuda a ceea ce ar putea crede unii. Cred ca bebelusii trebuie crescuti in spirit umanist si nu … cognitiv-comportamental. Te pupam.

Avatar

Oltea

March 29th, 2011 at 4:36 pm

Si noi in sfarsit ne-am dumirit de vreo jumatate de an si acum avem doua patuturi lipite de patul nostru, unul in stanga si unul in dreapta 🙂 migreaza la noi daca vor, daca se trezesc nu fac taraboi, ne vad, ne simt si se simt in siguranta. Partial dormim in acelasi pat, imbratisati toti patru. Noi n-am mai cumparat un pat mai mare, cel de 1,40 m e oarecum insuficient pentru toti, asa ca am economisit in felul asta. Fetita noastra, spre dimineata, sau chiar la trezire, cere clar “lapte” la 1 an si 7 luni ale ei, are un san preferat si stie exact care e ala. Uneori o rog totusi sa bea si din celalalt san, ca si el are lapte foarte bun, e de acord, e intelegatoare si bea si de acolo :)) Daca sunt singura uneori seara acasa cu copiii, adormim toti 3 imbratisati, fetita la san, baietelul lipit de mine, ma tine in brate. Cum adoarme fetita, ma intorc la el… cum zicea cineva mai sus: asa de bine miros copiii, chiar si mai mari… 🙂

Avatar

zoozie

May 2nd, 2011 at 11:11 am

Ce mi-a placut! Cred ca-l ratasem pe-asta 🙂

Povestea mea e foarte asemanatoare cu a voastra, parca suntem copii la indigo.

Atat am de adaugat. Spui la un moment dat: “prichindeii ce au dormit cu parintii sunt mai fericiti, mai putin “nervosi””. Pai stau sa-mi imaginez cum ar fi fost in conditiile astea mica adolescenta a fiicei mele, care prin dormit impreuna, alaptare si purtare a fost mult atenuata :))) Sa stii ca de mult m-am gandit, e un lucru bun ca are curajul sa se exteriorizeze, macar asa stiu ce are nu trebuie sa sap ca psihologii dupa frustrari defulate. AM doua traiectorii ale imaginatiei: fie Anda ar fi fost mult mai “calma”, dar per ansamblu un copil timorat, fie ar fi facut mult mai urat decat s-a intamplat, ca sa ne atraga atentia.

Am vazut ieri o fata care fizic era mai mare decat mine si ii era o teama cumplita sa se dea in leagan, unde o daduse eu pe fi-mea “ca e prea sus”. Exista posibilitatea ca la un moment dats a fi cazut de undeva, dar primul lucru la care m-am gandit a fost ca probabil copilul ala a fost indopat cu sfaturi si interdictii. Nu e chiar off topic ce spun eu, pentru ca atitudinea fata de copii (increderea pe care le-o aratam) e mult influentata de dormitul impreuna. Va imbratisam (eu si Andina).

Avatar

Adelle

May 2nd, 2011 at 1:05 pm

Zoozie, multam pentru adaugire. Tocmai discutam cu Mona de la Asoc de Comunicare NonViolenta si imi spunea ca e foarte bine ca un toddler sa aiba crize, sa planga. Invata sa isi gestioneze sentimentele si faptul ca se exteriorizeaza cu forta de fata cu parintele inseamna ca se simte foarte securizat emotional.

Mie cand eram mica imi spuneau parintii ca e mare rusine sa plang. Si nu ma lasau sa ma catar ca e periculos si acum am ajuns sa am rau de inaltime.

Avatar

Mirela

May 2nd, 2011 at 1:51 pm

Ce bine ca ati deschis subiectul cu plansul! Si David are momente cand plange mult. Am citit ca trebuie sa il lasi si sa il asiguri ca esti langa el (dupa ce ai eliminat posibilele cauze fizice ). Dar marturisesc ca imi este uneori greu sa il asist (imi vine si mie sa plang, pentru ca eu eram luata peste picior cand eram mica si plangeam). Sper ca faptul ca ei plang in prezenta noastra sa ii ajute mai tarziu sa aiba incredere in noi si sa apeleze la noi atunci cand vor avea orice fel de frustrare, problema, etc. Voi ce ziceti? Uneori si eu am nevoie de incurajari de la alte mamici (si nu prea am cunostinte care sa fie de parerea asta)!

Avatar

maria / mamiCG

May 2nd, 2011 at 3:24 pm

Eu am citit articolul cand eram insarcinata. Cand a inceput cosleepingul la noi? In prima noapte dupa ce am ajuns acasa, intr-un pat de o persoana, toti 3. A 2a noapte tata s-a mutat singur, dormise pe ‘cant’. Am revenit la dormitul in 3 dupa 2 luni, cand ne-am mutat acasa. Evident ca in prima ora din prima noapte am incercat si noi patutul, doar nu era degeaba (il primisem), dar apoi mi-era mila sa-l trezesc pe tati sa-mi dea copilul din patut, iar eu nu eram in stare sa fac asta. Am fost incurajata de acest articol sa elimin patutul la somnul de noapte, era ok ca se putea si altfel. Am mai avut un backup, o prietena care dormea cu toti copiii in pat.
Dragelor, cand scrieti despre diversificare, autodiversificare sau cum a mers treaba la voi? Sau pline de experienta copilului care a crescut putin mai mare, cum ati face la o noua diversificare? Vreau si pareri de incredere. Bate 6 luni la usa si Zumzarica ne tot da semne ca ar mai vrea sa incerce unele altele.

Avatar

zoozie

May 2nd, 2011 at 4:21 pm

Mirela, daca te ajuta, iti impartasesc ideile 100%! Ai sintetizat foarte bine, nici nu stiu daca am ce sa adaug.

Maria,a sa dormea mama cu trei din copii care aveau varste relativ apropiate, eu o intrebam daca ea mai oate dormi, acum imi daus eama ca-i era de fapt mai usor pentru ca, cel mai probabil, toti se trezeau noaptea si niciunul nu concepea sa doarma in alta parte oricat i-am fi rugat, ei voiau “cu mami”.

Of, cu diversificarea, eu asalege acum 100% autodversificarea, bucatele care ii incapa in pumn si sa le morfoleasca ea. Nu sunt cel mai fericit exemplu de dievrsificare, copilul meu mananca foarte selectiv si dureaza mult pana ajunge sa accepte un fel nou de mancare. De multe ori, daca mananca o data ceva si pare ca ii place, a doua oara nu mai vrea. Exceptie au fost pieptuld e pui pane si pestele pane din care a mancat int rei sau 4 dati din fiecare. Si ciorbele, o perioada acre, acum dulci si credc a trec iar pe acre pentru ca nu mai vrea dulce deloc. Pe ultima am mancat-o noi. Fetita noastra are 2,5 ani. 🙂 si zilele astea va incepe gradinita, unde sper sa descopere si marea placere de a manca.

De fapt ma plang degeaba, cand vrea sa manance mananca singura, cere ce vrea, dar na, nniciodata nu e de-ajuns… Scuze Cristina ca am poluat topicul.

Avatar

mama

May 6th, 2011 at 9:41 pm

cea mare 10 ani . cea mica 6 luni . plingea si am luat-o in patul in care dormeam eu si cea mare . m-am trezit printre tipete sufocate. cea mica ajunsese cu capul sub perna celei mari si acum se lupta sa o ridice de pe fata.
nu recomand .
mai ales sub 6 luni . sub nici o forma. parintii sint f. obositi , mai ales mama .

Avatar

zoozie

May 6th, 2011 at 10:20 pm

Mama e naivitate sa tii perna in apropierea unui bebelus.

In primele zile fi-mea a formit langa mine fie intr-un cos pus in pat fie pe o patura cu alta textura decat cearsaful meu, iar perna era la ani-lunina departare. Dar masurile de siguranta sunt ceva de la sine inteles cand tii copilul in pat!

Pana s-a obisnuit sotul meu si cat fetita a fost mica si nu se intorcea am pus-o intr-o margine de pat. Cand am trecuto intre noi, pentru siguranta ei, l-am facut aent pe sot de mai multe ori si de vreo doua ori chiar i-am mutat mana care era aproape pe fetita. SDar si el s-a obsinuit foarte repede si culmea este a eu saeam ca arsa cand simteam ca el se intoarce poate prea mult. Oricat de obosita as fi fost, aveam un al n-lea simt, nu stiu cum sa explic.

Avatar

Adelle

May 6th, 2011 at 10:24 pm

Zoozie, inteleg f bine ce vrei sa spui cu al n-lea simt. Si eu sunt la fel. In somn il simt pe daddy cand se intoarce si daca vine prea aproape de fetita imediat intind mana si ii fac semn.

Avatar

Mirela

May 7th, 2011 at 11:15 am

Diversificare: la noi a fost usor pt. ca am folosit la inceput lingurita din silicon si a acceptat-o foarte repede. Stiu, despre silicon sunt discutii pro si contra, dar as folosi tot o lingurita cu textura moale (or fi existand si din materiale eco?). Despre alimente: am facut vraiste, pt. ca ne-am luat dupa dr. alopat (portocala, morcov, ou). Cu toate ca le-a primit, portocala si oul i-au produs alergie. Imi spunea o mamica foarte multumita ca a inceput diversificarea dupa recomandarile unui medic homeopat, care i-a indicat la inceput mai multe tipuri de legume si lui bebe i-au placut. Pana la urma m-am orientat dupa graficele de diversificare de la http://www.retetebebelusi.com si a fost O.K. In continuare, daca David (1an si 6 luni) vrea sa manance ceva – bine, daca nu, ii ofer altceva. Il las sa manance cat doreste, pt. ca eu cred in inteligenta bebelusilor de a sti ce si cat. Din acest motiv nu am avut niciodata probleme cu mancarea. Cand ii e foame cere. Are si zile in care mananca putin, dar noi toti adultii facem la fel. Si atunci, ei, bebelusii, de ce nu ar avea dreptul? Am mai constatat ca atunci cand simte ca un aliment ii face rau, il refuza. Ex. iaurtul: ii place la nebunie, dar cand ii iese cate un dintisor nu il vrea si pe buna dreptate, pt. ca face kk mai moale. Am hotarat ca nu voi alerga niciodata cu lingurita dupa el prin casa si bine am facut. Si nici nu ii dau de mancare la ore fixe, ci aproximative. La urma urmei si eu mananc uneori la 13, uneori la 13,15 sau 13, 30. A avut o perioada in care atunci cand era foarte obosit la pranz, nu vroia altceva decat laptic. Acum a mai crescut si poate manca si altceva, chiar daca e obosit. E tare haios cand ii e foame si striga: “Mama, papa, mama, papa!” Succes la diversificare si nu va luati dupa ce spun altii!

Avatar

maria / mamiCG

May 7th, 2011 at 12:27 pm

multumesc Mirela. Strang pareri si incerc sa beneficiez de experienta altora. multa lume da portocala desi e extrem de alergena, si mai da si banana, care contine histamina. Ce poate fi mai alergenic de atat?
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu intotdeauna am “co-spleep-it”. Rar am dormit singura. Cand ma simt rau pasez copilul la sot si cer 15 minute de somn singura. Si dupa 15 minute sunt wow. Cand eram mica am dormit cu ai mei, cu bunicii, cu verisorii si cu fratii mei. Cand a fost cainele pe moarte am dormit si cu el pe jos (cainele n-avea ce cauta in pat), cand bunica avea Alzhiemer mergea noaptea sa descuie usa si sa plece, am dormit cu ea si stiam mereu cand se trezea incet-incet sa o tuleasca. Cand dormeam cu sora-mea mica stiam si cand vrea la baie si o duceam adormita la wc, pe picioarele ei. Niciodata nu mi-a scapat nimic.
Nu o feresc pe Zumzi de tati, si el o cauta in pat instinctiv si lipeste mana sau spatele de ea. Zumzi il cauta uneori pe sub bluza de un san si ramane cu mana acolo. Daca vrea sa se intoarca, ii scoate intai manuta, i-am observat cand ei dormeau. Trebuie sa ai incredere, copilul semnalizeaza, si a ta a semnalizat Mama.

Avatar

Mirela

May 7th, 2011 at 3:43 pm

Bananele contin histamina? Ce este histamina si ce efecte are, imi poti spune, te rog? Daca ar fi sa o iau de la capat as cere si parerea unui medic homeopat.

Avatar

Mihaela

May 8th, 2011 at 11:47 am

La noi a fost co-sleeping din prima noapte din maternitate. Apoi oarecum fortat de colici: in prima luna Tara a dormit numai pe burta mea. Nu a fost ft comod si amorteam numai pe spate dar macar fetita reusea sa se mai potoleasca. Apoi incet-incet am inceput sa o dau jos si sa o las incet intre noi. Si dormeam numai cu fata la ea ca numai sa deschid ochii si sa o vad. Dupa un timp am facut schimb cu tatal ei de parti de pat ca sa dorm si pe partea cealalta. De atunci dormim asa iar de cand suntem numai noi doua, ne lafaim in tot patul :)).
M-am mai gandit la mutatul in patutul ei si in camera ei dar nu mi-a venit de nicicum sa incerc. Prea daoarme dusa 9-10 ore pe noapte… Si mie imi este mai usor sa parez din “fasha” orice trezire pe timp de noapte din alte cauze decat foamea. Iar faptul ca doarme atat de bine e mai important decat sa fie in camera ei, cum zice la cartile savante.
Am fost o data la un mic seminar pe tema: primele 3 luni de viata – al 4-lea trimestru de sarcina si acolo cineva a zis ft frumos: suntem singura specie care face un cuib separat pentru pui.

Avatar

maria / mamiCG

May 8th, 2011 at 11:56 am

Reactia alergica este o forma exagerata de protectie a organismului in fata unor factori nu chiar asa periculosi (par de animale, praf, faina, gluten, lactoza etc) si este “comandata” de eliberarea de histamina, un hormon aflat in tot corpul in cantitati diferite. Acesta declanseaza semnalele de atentie (mancarimi, roseata etc) si de protectie (de ex.umflarea gatului, a limbii pentru a nu mai putea inhala vreo substanta periculoasa).
Bananele si capsunile contin acest hormon, de aceea sunt considerate deosebit de alergenice. Dar daca deja i-ai dat banane de suficiente ori si n-a facut urat inseamna ca sistemul imunitar se descurca. Banana e un fruct dulce, care nu e acid, de aceea medicii il dau la bebei.

Avatar

Mirela

May 9th, 2011 at 1:58 pm

Multumesc! Am facut testul de alergie fata de banana si e OK. Bananele chiar ii fac bine. In schimb am citit un articol in care sunt indicate urmatoarele legume si fructe alergene: ardei gras (!), cartofi (!), rosii, vinete, goji berries. Despre ardei gras si cartof chiar ca nu am mai auzit pana acum sa fie alergene. Trebuie sa renunt la ele sa vedem ce se intampla.

Avatar

maria / mamiCG

May 10th, 2011 at 8:33 am

Fiecare suntem diferiti si putem fi alergici la absolut orice substanta. Asta nu inseamna sa eliminam totul din jur sau sa nu mai mancam deloc. Cartoful si ardeiul nu cred ca sunt alergeni in general, poate doar specifici. Daca te ingrijoreaza treaba asta mai bine discuti cu un medic alergolog.

Avatar

alicia

June 8th, 2011 at 12:43 am

A mea a dormit cu mine din prima noapte care am nascuto si nu as schimba asta pt nimic in lume.intr-o seara am puso la ea in patutz a adormit fata nik de zis dar cea care a inceput sa planga am fost eu si am luat-o inapoi,e cel mai placut sentiment sa adormi privindui si sa simti mirousl lor,iar trezirea nu mai zic …cu zambetul lor iti lumineaza toata ziua!

Avatar

Miruna

August 15th, 2011 at 10:51 pm

la noi de la 3, si a inceput din accident. eram prea obosita si l-am pus langa mine sa manace si am adormit. dupa aia am mai repetat experienta, mai mult spre dimineata. acum, de 3 luni, nu mai stie ce e ala patut … si nu imi pare rau. lumea ma intreaba daca se mai trezeste noaptea si raspunsul e ca da, dar nici nu simt … se foieste, ii dau sa manance (uneori gaseste singur 😛 ) si adorm inainte sa termine el.|

Avatar

Maria Day

May 17th, 2015 at 9:18 pm

Daca merge pentru voi este minunat, felicitări. Ma sperie aceste argumente bazate pe așa zisa “cercetare”, ca bebelusii sunt inspaimantati cand dorm singuri, ca mai încolo au probleme de comportament, etc. Serios, de unde si-au dat seama de așa ceva, poate bebelusul sa vorbească? Prima amintire o avem de la 3 ani minim, in f putine cazuri de la 2. Ce ma deranjează f tare la attachment sleeping si alte teorii extremiste de acest gen este ca invinovatesc societatea actuala, suzeta e groaznica, formula, patutul are zabrele?!!! Detest teoriile de orice fel, trebuie sa faci ce simti tu ca mama, nu sa urmezi orbeste teoriile unora care mai încolo se pot dovedi complet bullshit! Acum 1.000 de ani nu se dormea așa, duhhhh, acum 1.000 de ani nici nu se lucra in corporatii, nu existau malluri, mașini, societatea nu era industrializata, am evoluat! Argumentul este stupid si irelevant. Orice bebelus cand se naște trece printr-o perioada de adaptare, e clar, totul este nou, fireste ca nu o sa doarma in patul lui, dar apoi e ok, mai ales dupa 3 luni, doarme perfect. Renunța la intimitatea din cuplu, pune copii pe primul loc, centrul Universului, fa din ei niște zei, uita complet de viata ta, cam asta propune attachment parenting si mi se pare o extrema periculoasa-pentru cuplu si pentru copil.

Avatar

Cristina

February 8th, 2017 at 8:39 pm

Noi am făcut co-sleeping imediat după naștere: a fost f comod, eu nu puteam sa il ridic din patut…acum avem un an si ne gandim sa-l mutam incet in patutul lui. Cum ati facut pana la urma? N.as vrea ca dupa 2 ani sa mai doarma cu noi, ar trebui sa se desprinda si sa doarma singur. Mă interesează cum se face trecerea de la co-sleeping la patutul lui intr.un mod cat mai lin… Mulțumesc!

Comment Form



Viziteaza buticul meu

Citesc

Sustine HipHip.ro

<a href="http://www.hiphip.ro"  target="_blank"><img src="http://cdn.shopify.com/s/files/1/0046/1402/files/hip-150rAlb-noText.png?1275246368"/></a>

Link catre adelle.ro

<a href="http://adelle.ro"  target="_blank"><img src="http://adelle.ro/wp-content/uploads/2010/03/banner-125-colturi-albe.png"/></a>
Adelle.ro on Facebook

Cupoane de reduceri