De la doua luni Ciufulici doarme cu noi in pat. La trei zile dupa aceasta schimbare considerata la momentul respectiv “revolutionara”, am devenit cei mai fericiti parinti si nu am regretat nici o clipa decizia luata.

Viata inainte de cosleeping

Seara dura cateva ore sa o adormim. “Lot’s of fun” in timpul ritualului obisnuit, alaptat, plimbat prin camera cu ea pe umar, leganat, cantat etc. Cand adormea si incercam sa o punem in patut ea se trezea si plangea de ti se rupea inima. Reluam totul de la zero, si tot asa. Numai dupa ce era foarte obosita si adormea cu adevarat profund reuseam in final sa o punem in patut. Fericiti ne culcam si noi fiind deja 12 noaptea.

Dupa 2-3 ore Cifulici se trezea, plangea si vroia laptic. Daddy se ducea la ea la patut, incearca sa o linisteasca, de cele mai multe ori nu reuseste pentru ca trebuie alaptata si atunci mi-o aduce mie care eram buimaca de somn. Intre timp Ciufulici era complet treaza. O alaptam in fotoliu 15-30 minute, sau chiar o ora, pana adoarme din nou, bineinteles in bratele mele. Treceam din nou prin intregul proces de transbordare din brate in patut. Daca eram norocoasa reuseam din prima. Eu fiind treaza de tot mai pierdeam 30 de min pentru a adormi – timp pretios de somn tinand cont ca in maxim 2 ore iar incepea distractia. Iar toata povestea se putea repeta de doua-trei ori pe noapte (cu sau fara alaptat).

Dimineata si eu si daddy eram cu ochii carpiti, si ziua abia incepea. Suna cunoscut?

Viata dupa

Noaptea daca se trezeste este langa mine, nu apuca sa se agite prea tare si deja o linistesc. Primul avantaj: nu ne-am trezit de tot nici eu si nici ea – totul se intampla intr-o stare de semi-trezire. Daddy nu se trezeste deloc, sforaie in continuare.

De fapt de multe ori nici nu vrea laptic, ci doar sa se asigure ca suntem langa ea (ne pipaie cu manuta si adoarme la loc).

Seara adoarme mult mai usor si repede. E mult mai simplu sa ma strecor eu afara din pat decat sa mut bebelusul.

Dimineata suntem cu totii odihniti si fericiti, eu, Daddy, Ciufulici, ne putem vedea cu spor de cele zilnice. Bebelusul parca nu mai este acel monstruletz simpatic care nu te lasa sa dormi. Si e asa frumos se te trezesti dimineata cu un zambaret langa tine.

Photo by Kelly Sue

De ce e mai bine pentru bebelus?

Pe langa somnul indestulator mai sunt multe alte avantaje atat pentru bebelusi cat si pentru viitorul copil sau adolescent.

Pe termen lung copiii sunt mai sanatosi si stabili din punct de vedere emotinal. Studiile desfasurate pe perioade mai lungi de timp au aratat ca prichindeii ce au dormit cu parintii sunt mai fericiti, mai putin “nervosi”, au mai multa incredere in sine, au mai putine probleme de comportament, este mai putin probabil sa le fie frica sa doarma singuri si sunt in general mai independenti ca adulti.

Mai independenti ca adulti. Suna paradoxal, asa-i? Si totusi are logica. Bebelusul ce doarme singur trece prin momente de frica, neliniste si chiar panica. Faptul ca se obisnuieste si la un moment dat si nu mai plange nu inseamna ca aceste temeri au disparut, ci sunt mai degraba inhibate. Ele vor iesi la suprafata sub diferite forme si la diferite momente din viata, inclusiv in viata de adult.

Fiziologia sa este mai stabila, deci bebe doarme mai linistit – ritmul batailor inimii este mai regulat, temperatura corpului este constanta (reglarea temperaturii se face mai bine in contact piele cu piele).

Riscul de SIDS (sindromul mortii subite) este mai mic.

Este mai mare nivelul al hormonilor si enzimelor necesari dezvoltarii creierului si al inimii.

Alaptatul este mai la indemana, si in general, bebelusii care dorm langa parinti sunt alaptati mai mult timp.

E mai usor pentru parintii care lucreaza sa “recupereze” timpul cat stau departe de cei mici. Daddy fiind mai toata ziua la birou, nu prea apuca sa se bucure de Ciufulici, macar noaptea sa o simta langa el.

Este mai usor sa calatoresti cu cel mic – pentru ca nu trebuie sa cari un patutz special dupa tine.

Pentru cine doreste sa aprofundeze, iata cateva linkuri:

• http://en.wikipedia.org/wiki/Co-sleeping#Advantages
• http://www.home-schooling-uk.com/article/6071/benefits-of-cosleeping
• http://www.breastfeeding.com/reading_room/co_slepping.html

De ce nu am dormit impreuna de la inceput?

Acum chiar ma intreb cum de am putut dormi separat la inceput? Cum de nici macar nu am luat in considerare dormitul cu bebelusul inainte de nastere? Cum de nu mi-am pus problema daca am nevoie de patut ci doar ce patut imi trebuie?

Probabil raspunsul ar fi unul singur: pentru ca “asa se face” si toti te indeamna intr-o singura directie.

Am observat ca dormitul separat e motiv de mandrie – fiecare parinte isi doreste un “bebe ninja” – iar dormitul separat este luat drept o mare dovada de “super-bebe”. Drept urmare parintii care dorm separat sunt si mai vocali, pe cand ceilalti au tendinta sa nu isi apare asa “tare” punctul de vedere in public.

De multe ori insa nu vedem dezavantajele dormitului separat, unii parinti dau bebelusului tot felul de mancaruri seara pentru a dormi cat mai bine. Am fost si eu sfatuita de multe ori sa ii dau sa bea o anume marca de lapte praf care contine ceva ce va tine bebelusul adormit toata noaptea. Si uite asa incepi sa renunti la alaptat mult mai devreme decat ar trebui.

Alti parinti apeleaza la “cry-it-out” sau mai pe romaneste “lasa-l sa planga pana oboseste si adoarme”. O experienta traumatizanta pentru orice bebelus care poate genera probleme pe termen lung (Dr Sears despre cat de nociv este plansul excesiv la bebe) Da, toate acestea ne ajuta sa ne simtim mandri – “am un bebe care doarme singur”. Dar oare este cu adevarat mai bine si pentru el?

Marketingul companiilor
Vedem multe reclame pentru patutz, paturica, saltea de “cocos”, aparatori, baldachin etc. Campaniile de marketing ale producatorilor ne prezinta tot felul de beneficii ale acestor produse. Insa nu exista nici o companie care sa promoveze “dormitul cu bebelusul”, pentru ca nu este nimic de vanzare in acest caz.

Si asta nu are nci o legatura cu o atitudine “anti-corporatista”. It’s just a fact, nu ai cum sa auzi la televizor reclame pentru co-sleeping. Si atunci dupa 100 de ani de marketing pentru patuturi am ajuns sa nu ne mai inchipuim viata fara ele.

Temeri si mituri despre dormitul cu bebelusul in pat

1. Daca il inveti in pat cu tine nu mai scapi de el

Atunci cand Ciufulici va fi pregatit sa doarma singur, va dormi fara nici o problema. Ea stie ca ii suntem alaturi si ca poate dormi cu noi atat cat ea doreste acest lucru. Sunt convinsa ca va veni un moment cand singura va cere sa doarma in camera ei, in patul ei. Daca nu ea nu se va simti in singuranta sa doarma singura la x ani, nu vad nici un motiv sa o fortam. Nu avem un termen limita. Iar atunci cand ea se va muta, noi, parintii vom fi cei care ii vom duce dorul.

2. Nu o sa il strivesc?

Si noi aveam teama asta la inceput, mai ales ca tati are niste dimensiuni apreciabile si un somn tare haotic. Foarte repede am constatat ca nu se intampla nimic. Avem un instinct care ne “pazeste”. La fel cum nu pici din pat, nu o sa strivesti nici bebelusul. In plus, mami e deja invatata, nu se rasturna nici peste burtica atunci cand era graviduta.

3. Daca doarme cu tine in pat e rasfatat

Satisfacerea nevoilor emotionale si dragostea nu a rasfat nici un copil. Dragostea adevarata nu poate face rau, ea poate doar sa aduca lucruri bune, sa creeze ordine, incredere si libertate. Daca ingrijirea bebelusului se face fara iubire acest lucru poate duce la un temperament rasfatat (copilul va incerca prin orice mijloace sa castige atentia celor din preajma). Ca o mica paranteza, toti expertii sunt de acord ca un copil mai mic de 6 luni nu poate fi rasfatat si multi sustin ca pana la 2 ani nu exista rasfat.

4. Mai faceti sex?

Da facem. Ciufulici se culca la 9 seara, pana la 12 avem 3 ore in care putem face orice, oriunde, mai putin in patul in care doarme Ciufulici. Dar asta nu e o problema, mai avem si alte camere, canapele, e chiar mai distractiv si mai romantic. Iar somnul nu e egal cu sexul.

Este mai natural?

Hmm, sa ne gadim cate camere aveau familiile acum 5000 de ani? Sau cate familii aveau “patut” acum 1000 de ani. Daca ne gandim bine in timpul evolutiei omului ca specie timp de milioane de ani, familia nu avea “camera separata” pentru bebelusi, nu avea patut, zabrele si alte minuni. Pur si simplu copiii dormeau cu parintii – si asta chiar si in timpuri mai noi, pana pe la inceputul secolului 20. In evolutia speciei umane bebelusii s-au adaptat la dormitul cu parintii. Istoria ultimilor 100 de ani nu a schimbat cu nimic “naturalul”, asemenea schimbari se petrec in milioane de ani de evolutie.

Probabil ca dormitul impreuna nu se potriveste pentru toata lumea. Insa pentru noi aceasta este cea mai buna varianta si nu regretam nici un pic decizia luata, stim ca am facut totul ca al nostru bebelus sa se simta in siguranta, iubit si dorit. Suntem convinsi ca atat bebelusul cat si noi suntem facuti sa convietuim impreuna in acelasi “pat”.

Photo by peasap