Cum reusesc sa o imbrac sa iesim afara

December 7, 2010 | In: a fi parinte

Banuiesc ca asta e o problema pentru multi parinti. Vreau sa ies afara cu Ra dar imbracatul e o adevarat corvoada, mai ales pe timp de toamna-iarna.

Varianta cu indesatul hainelor pe cap in timp ce copilul urla fac tot posibilul sa o exclud; o aplic foooarte rar cand sunt chiar situatii de maxima urgenta. Am observat insa cateva lucruri care imi fac viata mai usoara.

O scot afara pe jumatate imbracata sa vada ca e frig si de cele mai multe ori devine mai cooperanta. Atunci cand simte frigul accepta hainele mult mai usor.
Aha, mi-am spus eu, asadar copilul de fapt intelege necesitatea hainelor, simte ca ii e mai bine cu ele; totul e sa i le ofer la momentul potrivit, nu cand este inca la caldura.

Bine, bine, dar atunci de ce refuza sa se imbrace inainte de a iesi in frig? Cred ca exista doua explicatii principale:

1. In primul rand nu realizeaza ca, desi aici in casa este cald, e mai bine sa ne imbracam de pe acum pentru ca ii va fi frig atunci cand vom iesi afara. Ceea ce conteaza este doar prezentul, ce va fi peste 2 minute nu prea intra in “universul său”. Ii cerem practic prea mult copilului sa faca genul acesta de corelatii la o varsta atat de frageda.

O buna analogie mi se pare cu problema “disparitia mamei”. Mai peste tot se explica ca pana pe la doi ani copilul nu poate intelege ca mami nu l-a parasit ci s-a dus doar pana in camera de alaturi si revine imediat. Asa si cu hainele, bebe stie una si buna: mi-e bine, de ce sa mai pun o haina in plus si sa mor de cald? Ce imi tot spui ca e frig afara?

2. In al doilea rand are impresia ca pierde timp cu “chestii inutile. Vrea sa iasa afara acum, cat mai repede, iar eu o deranjez cu pusul hainelor.

Asa ca apelez din ce in ce mai des la strategia cu scosul afara. O imbrac cat pot in casa, ii mai explic, o mai duc cu vorba si cand nu mai merge ajungem afara. Cum procedez exact depinde de situatie, de starea ei, de temperatura, de cat de grabita sunt etc.

“Spicuiesc” cateva exemple:

Iesim afara si ii explic “brr ce frig este, hai sa ne imbracam si iesim din nou”. Revenim in casa si uneori e suficient. Alteori nici asa nu merge si trebuie sa terminam imbracatul afara – de cele mai multe ori sta sa o imbrac afara. Uneori plecam asa mai subtire imbracata si completam pe drum. Mai ales daca mergem cu masina cu Daddy, definitivam imbracatul in masina.

In general daca e diferenta mare de temperatura intre casa si afara, nu-i problema, cum iesim, cum accepta hainele. Daca diferenta nu este mare si temperatura este cumva acceptabila pentru un timp, atunci s-ar putea sa mai desfasuram ceva activitati pana are toate straturile de haine.

Imi aduc aminte ca iarna trecuta cand avea doar cateva luni adesea deschideam usa de la terasa si asa ne imbracam, pe jumatate afara, pe jumatate inauntru. E adevarat ca imi era de ajutor si catelusului nostru drag care facea “entertainment” din curte.

Acum la un an jumate observ ca de fapt ma inteleg din ce mai des cu ea in privinta asta. Mai ales in ultimele zile de cand a venit cu adevarat frigul cel mare chiar imi face semn sa ii pun caciula si manusile. Nu e inca regula, nu ma pot baza numai pe “cererile” ei, insa e un pas mare inainte.

Dar nu raceste?

1. Nu este nici un pericol din punctul meu de vedere. Corpul este perfect adaptat sa faca fata pentru o perioada de timp la temperaturi scazute. Avem rezerve de energie pe care corpul le foloseste pentru a se proteja. Bineineteles ca daca petrecem mult timp in frig atunci apar probleme insa cateva minute la temperaturi mai joase nu ne dauneaza. Daca rezistam un minut, 5, 10 sau jumatate de ora depinde bineinteles de temperatura de afara. Eu ma gandesc la sauna care se termina cu o baie in apa rece “ca gheata” sau chiar in zapada; nu e cea mai placuta senzatie insa e acceptat ca un obicei sanatos care nu face decat sa te fortifice. Eu asa privesc fiecare iesire in frig, ca o mica sauna pentru Ra.

2. Si mai este o perspectiva. Mi se pare mai probabil sa raceasca in cazul in care insist sa o imbrac in casa. In “luptele” pe care le dam cu hainele groase pe noi exista o buna sansa ca bebe sa transpire. Si a iesi afara transpirat, chiar daca incotosmanat, este o cale mai probabila spre a raci pentru ca va ramane cu hainele ude pe el (la sauna nu ramai cu haine ude pe tine timp indelungat, asta e diferenta majora intre cele doua situatii).

Cam asta este. Una peste alta va indemn sa va luati inima in dinti si sa experimentati, cat de mult va lasa sufletul de mame. Adevarul e ca nu e chiar usor pentru ca am fost crescuti intr-un anumit fel. Si la noi in familie tati e mai relaxat in privinta asta. Uneori ma uit cu strangere de inima cum o scoate afara si avem discutii in contradictoriu pe tema asta; insa uitandu-ma inapoi ma bucur ca el a impins limitele din ce in ce mai departe.

Cel mai important este ca am invatat cu timpul sa am incredere mai mare in capacitatea ei de a opta pentru a se imbraca sau nu. Nu ma pot baza 100% pe semnalele ei insa in mare ea simte destul de bine cand are nevoie de haine sau nu. Rareori am fortat-o cu adevarat sa se imbrace, si cine stie, poate ca nici atunci nu ar fi fost cazul.

Related Posts with Thumbnails

Bookmark and Share





8 Raspunsuri to Cum reusesc sa o imbrac sa iesim afara

Avatar

Jurnal Bio

December 7th, 2010 at 1:41 pm

sa inteleg ca locuiesti la casa, nu?

Avatar

Ioana

December 7th, 2010 at 1:45 pm

Da, si eu aplic metoda cu deschis geamul, dus Edisor la geam “uite mami e frig trebuie sa ne imbracam” si in principiu e ok.Dar si Edi se lupta din ce in ce mai mult cand ne imbracam sa iesim :)).Eu ma imbrac imi pun Manduca si abia pe urma incep sa il imbrac pe el si deschid geamul cand ajung la hainuta plus caciula :D.

Avatar

roxana

December 7th, 2010 at 2:14 pm

Si noi facem fix la fel:)). Am descoperit metoda dupa zile de plansete isterice la vederea gecii sau a puloverului.
Acum caciula si geaca se pun in fata blocului, uneori la al doilea bloc:)).
SI mai avem o metoda, dar merge doar cand plecam amandoi cu ea de acasa. Tati iese pe usa si zice ca pleaca, iar eu ii zic picei sa ne imbracam repede sa-l prindem pe tati. Si imediat intinde manutele sa bag geaca si-l striga. Normal ca tati apare miraculos in pragul usii si plecam impreuna imbracati.
Dar, asta merge doar in 3.
Cand sunt doar eu cu ea plecam in bluza si punem geaca afara.
Norocul tau ca stai la curte. Eu trebuie sa fac fata si privirilor disperate ale oamenilor de pe strada si observatiilor unora care ma cearta ca tin copilul dezbracat…

Avatar

Iulia

December 7th, 2010 at 3:15 pm

Noi nu avem probleme asa mari cu imbracatul pentru iesit afara, sau nu le avem des. ii spun ca meregm la “huta huta” si intelege, devine cooperanta in general. In schimb avem cu schimbatul scutecului si cu adormitul. Pana acum adormea la san; de la o vreme in schimb suge, picoteste, zic ca a adormit si o data se scoala si incepe sa se agite, sa vorbeasca, sa traga disperata spre usa, catre camera cu jocurile ei.

Avatar

Dana

December 7th, 2010 at 4:01 pm

Dap, sunt de acord cu treaba cu imbracatul-transpiratul-scosul in frig. La casa, ce-i drept e mai usor, eventual daca nu ai dupa tine un ghiozdan, un mei-tai, geaca ta, caciula ei, geaca ei, nu mai zic de jucarii, impingatori etc. E cam greu sa cobori cu liftul, sa alergi prin fata blocului, sa le lasi pe scari/pe jos/pe unde apuci ca sa imbraci copilul etc. Eu de obicei ii pun geaca cand asteptam liftul si caciula cand ajungem jos. Si asa sunt transpirata (eu) ca intai ma imbrac pe mine si dupa aia incepe alergatul prin casa. E mai nasol cand tre sa-i pun pantalonii, nu mai zic de pantofi…si aici nu poti sa zici ca plange/urla etc de cald, ca nu e chiar asa…
Da, intr-adevar nu poate sa faca legatura dintre :”ne imbracam acum ca peste un timp ne va fi frig afara” Eu cateodata sunt exasperata si obosita cand tre sa iesim din casa si recunosc ca prefer sa ma grabesc, si intr-un minut sa-i pun hainele groase si sa ies pe usa, cu ea protestand spre urland, decat sa alerg dupa ea pe afara, prin ploaie, noroi si ce-o mai fi.

Avatar

Simona

December 8th, 2010 at 1:52 am

Absolut corect! Si eu am practicat la fel cu primul copil, pentru ca ma saturasem sa ne certam pentru o geaca. Acuma are aproape 4 ani, intelege perfect si reuseste in mare masura sa se imbrace singur. Starnind admiratia surorii mici (care are aproape un an jumate) si care in loc sa se certe cu mine ca nu vrea geaca, se cearta cu mine pentru ca vrea sa isi traga fermoarul si manusile singura, la concurs cu frate-sau :-))) Deci lucrurile evolueaza in bine, parinti, nu disperati :-)))

Avatar

cristina

December 10th, 2010 at 4:41 pm

excelenta idee, imi place:-) simplu si eficient
mersi!

Avatar

vavaly

December 13th, 2010 at 10:34 am

Buna Adelle, am descoperit de curand blogul tau si pot sa spun ca imi place foarte mult. Mai ales faptul ca te preocupa alimentatia sanatoasa a copilului si a familiei, dar mai ales faptul ca esti una din acele mamici active si dornice de nou. Probleme cu imbracatul avem si noi , nici acum la 2 ani si o luna nu pot spune ca se imbraca baietelul meu cu usurinta dar cu mult tact, rabdare si strategie reusim. A devenit chiar un joc. http://copiisimame.blogspot.com/2010/11/nu-vrea-sa-se-imbrace.html – aici am descris eu experienta noastra cu ale imbracatului.
Noi suntem trei mamici care incercam de asemenea sa impartasim din experientele noastre cu copiii. Te invitam si pe tine sa ne vizitezi si sa iti exprimi opiniile si poate chiar sa te inspiri.

Comment Form

You must be logged in to post a comment.

Comenteaza

Viziteaza buticul meu

Citesc

Link catre adelle.ro

<a href="http://adelle.ro"  target="_blank"><img src="http://adelle.ro/wp-content/uploads/2010/03/banner-125-colturi-albe.png"/></a>
Adelle.ro on Facebook

Cupoane de reduceri