Pe la 5 luni Ra a inceput sa ude multe scutece pe noapte. Devenise foarte activă, nu mai avea “timp” sa mănânce ziua, iar noaptea trebuia să recupereze. Și uite așa schimbam 2-3 scutece pe noapte. Am studiat pe internet, am vorbit cu prietene și soluția păreau sa fie pantalonașii de lână. Bineînțeles ca am fost sceptică față de lână. Consideram că lâna e ceva “scorțos” care dă mancărimi, credeam că e prea călduroasă si deloc confortabilă.

Până la urmă am luat prima pereche in urma cu 7-8 luni. Și iată-mă acum o adeptă convinsă a lânii, un mare fan care tocmai s-a decis sa ii scrie o odă. Ra are acum 2 pantalonași scurți, un pantalon lung, body, jambiere, păturică, botoși, toate din lana, o buna parte din ele folosite toată vara. Mă gândesc chiar dacă nu ar avea sens să îmi cumpăr pentru mine ca echipament de munte și să renunț la polar.

Voi nota mai jos 6 motive care pe noi ne-au convins sa o purtam pe Ra in wrap, sling, mei-tai si alte asemenea. Folosim ocazional si carutul, este util in anumite situatii (spre exemplu pentru a face jogging), insa e clar ca pentru noi a ajuns undeva la coada clasamentului in privinta utilitatii si al timpului de folosire.

Prima oara am folosit un wrap cand Ra avea 5 zile si de atunci dragalasa participa la toate actiunile noastre, nu pierde nimic. Sa vedem de ce:

1. E practic
In wrap Ra poate merge cu noi oriunde: cu metroul, pe munte, prin zapada, in padure , etc. Nu avem probleme cu trotuarele prea inguste, cu masinile parcate aiurea, cu aleile din pamant sau pietris, cu zapada, cu aglomeratia etc. In wrap pot chiar si alapta discret in public. Bebe nu ne-a ingradit, putem merge oriunde avem chef: la curs de gatit, la povesti din lumea mare, la treaba in gradina.

De la doua luni Ciufulici doarme cu noi in pat. La trei zile dupa aceasta schimbare considerata la momentul respectiv “revolutionara”, am devenit cei mai fericiti parinti si nu am regretat nici o clipa decizia luata.

Viata inainte de cosleeping: Seara dura cateva ore sa o adormim. “Lot’s of fun” in timpul ritualului obisnuit, alaptat, plimbat prin camera cu ea pe umar, leganat, cantat etc. Cand adormea si incercam sa o punem in patut ea se trezea si plangea de ti se rupea inima. Reluam totul de la zero, si tot asa. Numai dupa ce era foarte obosita si adormea cu adevarat profund reuseam in final sa o punem in patut. Fericiti ne culcam si noi fiind deja 12 noaptea.

Attachment Parenting este un concept simplu, aproape de natura umana si totusi foarte indepartat de mentalitatea societatii noastre. AP este stilul pe care incerc sa il adopt in relatia mea cu Ciufulici. Copiii au nevoie de atasament, nu plang degeaba, transmit ceva, hai sa le raspundem nevoilor lor, hai sa le aratam ca ii iubim, ei vor fi mai siguri pe ei, mai ascultatori si mai liberi.

In ultimii 50 de ani parintii petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii, ii tin din ce in ce mai rar in brate, ii izoleaza in camera lor sau intr-un tarc. Carucior, scoica, biberon, patut, tarc, premergator, babymonitor, etc toate acestea sunt accesorii menite sa imblanzeasca “copiii” si sa ii tina cat mai departe de parinti.