Cum vrei sa nasti?

cam aceeasi dezamagire am simtit-o si eu cand vorbind despre niste cursuri de alaptare, am fost “sutuita” spunandu-mi-se ca cursurile se adreseaza viitoarelor mamici, interlocutoarea neavand minima curiozitate de a vedea daca sunt insarcinata sau nu. dupa care, afland ca sunt si insarcinata si mama a doi copii, mi s-a replicat ca pe viitor vor fi niste intalniri in care imi voi putea povesti ” sentimentele” legate de alaptare… si eu care vorbisem de la inceput doar despre ” experiente” si posibilitatea de a vorbi de real life experiences nu sentimente… adusesem vorba despre interactivitate, ceea ce ar fi fost in beneficiul ei si al cursantelor, si asta eu platind cursul… dar se pare ca nu e nevoie, ca e indeajuns doar teoria…

la centrul promama, ca de el vorbesc

Bogdana, foarte aiurea.
Tot legat de centre, si eu la cu motherhood am avut o experienta f dezamagitoare. Eram la un curs de prim ajutor pt copii. Am vrut sa alaptez si am fost trimisa in camera din spate pe motiv ca “in sala sunt si barbati care inca nu au devenit tatici”. :/

Asha, da ai dreptate si ai explicat asa de bine. Totusi daca noi nu vom cere nu stiu cand se va rezolva, punctul 2 ca de el vorbesc.

Cred ca si in Ro poti alege cum vrei sa nasti daca esti suficient de informata si iti poti sustine cauza.Eu am reusit sa nasc cat de cat asa cum imi doream.Spun “cat de cat” fiindca nu am scapat de pozitia clasica si de epizio(daca insistam probabil ca scapam si de epizio),dar in rest mi-au fost intelese si respectate dorintele,mi s-au explicat procedurile,mi s-a cerut acordul pentru administrarea unor medicamente,am decis daca si cand sa primesc calmante ,am avut voie sa ma plimb si sa stau in orice pozitie ma ajuta sa ma relaxez,nu m-a alergat nimeni sa imi scoata lenjeria intima,sotul a fost lasat sa vina la mine(medicul meu era de acord sa il iau cu mine in sala dar nu a vrut el).Cat despre moase,au fost extraordinare,ambele ture pe care le-am prins la a doua nastere.Una dintre ele imi vorbea ca o mama,iar cu alta am ras si m-am intretinut pana cand am nascut,desi aveam contractii de numa,numa.Mi-au incurajat in permanenta atitudinea pozitiva.

adelle, ca sa alaptezi nu se cere voie ca atunci cand vrei sa fumezi. Nu ceri nimanui voie sa dai copilului sa bea sa si nici cand ti-e tie sete nu ceri voie cuiva. Anuntand ca urmeaza sa alaptezi iti pregatesti singura terenul pentru discriminare, le dai ocazia sa spuna nu.

Cel mai bine, in asemenea cazuri, e sa reactionezi prompt si cu un aer extrem de firesc inca de la primul semn al copilului si sa raspunzi eventual cu in zambet, cu clasicul e vreo problema sau, in cazul tau cu ‘asta va asteapta si pe voi in cateva luni. Dar de fapt putina lume acorda atentie alaptarii discrete

Zoozie,chiar ma intrebam de ce nu scrii despre nastere.
Adelle,am citit pe blogul unei americance(parca) despre o situatie si mai bizara,si anume ca a fost trimisa sa alapteze afara in timpul unui examen LLL.Deci ea dadea examen pentru a deveni consultant in probleme de lactatie,avea copilul in wrap si nu i s-a permis sa alapteze in sala.Nu stiu daca le-a cerut consimtamantul inainte,e intr-adevar o chestie care te pune din start in dificultate.In fine,nu doar la noi e ceva controversat,la noi e doar si mai controversat.Am observat ca alaptarea in public e pusa pe acelasi palier cu a iti face nevoile sau a face sex in public.
Cat despre nastere,te inteleg perfect.Prima mea nastere a fost foarte reusita din punct de vedere medical.Medicul meu nu intelegea ce anume m-a deranjat:nu am simtit dureri,am nascut “usor”,repede,copilul sanatos,etc.Dar natura asta “proasta” imi spunea ca ceva a lipsit ,ca nu asa trebuie sa fie.Ma simteam de parca nu eu nascusem,ci mi-o adusesera prin posta,foarte aiurea.A doua oara a fost frumos,dar tot nu mi-au dat copilul in brate si am suferit o noapte intreaga departe una de cealalta(aici deja e problema cu neonato).In loc sa mi-o dea la san,sa o hranesc si sa o ajut sa elimine meconiul ala,au dus-o pe sectie si i-au bagat un supozitor,ca asta e rutina.

Daca va fi sa mai fie ,a treia oara as naste acasa(in alta tara)

Bogdana, ideea nu era sa ne incarcam negativ. Eu am devenit constienta ca se poate si altfel, altfel decat in filme. Nu stau sa imi plang de mila, insa stiu ca se poate, si vreau sa cer asta. Ideea e sa cerem, nu sa acceptam si sa multumim ca se putea mai rau.

Da, se putea si mai bine dar si mai rau. Insa eu tintesc spre mai bine. Cu cat suntem mai multi care cerem cu atat mai repede vom obtine. Pana la urma e vorba de respectarea unor drepturi.

Da, e foarte faina Ana Maita, o admir foarte mult pentru ceea ce face si a facut.

Sa stii ca primesc cu bucurie un articol impotriva cezarienelor, il voi publica negresit 🙂

Draga Adelle,

Vreau sa iti multumesc ca ne-ai adus in atentie acest film, care desi cred ca e cumva subiectiv (regizorii apeleaza la emotional din plin!), ma face sa vad dintr-o noua perspectiva nasterea. Si in al doilea rand si pentru cartea lui Michel Odent, pe care am cautat-o cu disperare. Si asta in primul rand pentru ca eu am nascut prin cezariana, dupa o incercare esuata de a naste natural. E bine ca lumea anunta de bine anumite spitale, iar aici vreau sa dau un ‘thumb down’ pentru spitalul Sf. Pantelimon.
Ca sa revin la subiect, cartea mi-a adus in atentie o notiune cu totul si cu totul noua: nasterea naturala dupa cezariana. Nici nu stiam ca exista asa ceva! Niciunul din doctorii pe care i-am avut (si au fost 3 care mi-au monitorizat sarcina) nu mi-a spus de aceasta posibilitate, desi fiecaruia dintre ei le-am subliniat ca vreau sa nasc natural. Am ramas absolut paf cand am citit, iar ulterior am mai gasit si alte info pe net despre subiect, care m-au facut sa descopar o noua sansa la o eventuala sarcina. Pot spune ca am fost sincer entuziasmata! Nu stiu cata lume imi intelege frustrarea pe care am trait-o ca nu am nascut natural, si cat mi-as fi dorit sa experimentez ‘miracolul vietii’ fara sa fiu pe jumatate adormita…

Poate pe viitor, daca afli si alte detalii despre subiectul asta sa le postezi pe blog. Voi urmari cu interes!

Ce bine ca se discuta si despre astfel de probleme! Tare rau imi pare ca nu v-am descoperit mai demult! Eu am nascut prin cezariana, stiam demult ca asa va fi (probleme serioase de vedere), insa David a fost cu capsorul in sus si a venit mai devreme (la 35 saptamani) si, din fericire, asta s-a intamplat cand el a fost complet pregatit. Am nascut la un spital privat (am facut ceva eforturi pentru asta), insa nu am vrut sa trec prin tot procedeul umilitor cu datul spagilor si cu rugatul de asistente sa aiba grija si de copilul meu. Nu am vrut sa am nici cel mai mic stres la nastere si asa a fost. Medicul a fost o persoana cu totul si cu totul deosebita (adica a fost si sufleteste alaturi de noi). Tati a participat la toate consultatiile, ecografiile si la nastere, ceea ce a fost foarte important (el imi spunea “respira, respira” si a fost reconfortant sa ma concentrez pe vocea lui in timpul contractiilor). Din punctul meu de vedere, cred ca am nascut in Rai (si pe muzica lui Mozart). Recuperarea dupa cezariana a fost foarte rapida si usoara pentru mine. Un singur lucru mi-as fi dorit: sa petrec mai mult tiimp cu copilul meu in primele 12 ore. Acum l-as cere. Ingrijirea lui bebe a fost impecabila. Trauma noastra a fost ca am stat despartiti in primele zile de la nastere, pana ce David a iesit de la incubator. De aceea l-am tinut apoi in brate cat a cerut el si acum fac la fel, pentru a recupera, dar probabil ca nu are nevoie foarte mult.

@Mirela Preda

Acum cativa ani mama mea a nascut la 45 de ani. Natural, a sasea nastere, fara sa faca vreu dublu sau triplu test sau zeci de analize. A facut minimul necesar. Sora mea cea mica, Raluca, e sclipitoare. Cred ca asta e cuvantul, e un copil reusit. Poate asta iti da curaj.

a nascut cineva la maternitaeta din Botosani? cum e,se cere spaga?