Incizie si relactare

January 13, 2011 | In: alaptare

Public mai jos scrisoarea impresionanta primita de la didinuska, fara alte comentarii (deocamdata).

despre incizie şi relactare

mi-am dorit întotdeauna un copil. poate nu cu aceeaşi intensitate tot timpul. dorinţa s-a împlinit. mi-am imaginat că totul va fi roz. cum se întâmplă în filmele siropoase de la tv. nu numai ca nu am ştiut să “mă pregătesc” în niciun fel, dar am făcut totul de-a-ndoaselea. şi în prezent suport consecinţele. lanţul greşelilor din timpul sarcinii acumulat zale şi după naştere.

am sărbătorit prima lună a omuleţului pe patul spitalului cu sânul bandajat.
incizie. ablactare. braţele s-au legănat singure. durerea fizică şi neputinţa de a-i da cezarului ce-i al cezarului m-au transformat în neom. mi-am înghiţit lacrimile şi mi-am spus că se poate şi cu lapte praf. şi da, se poate, dacă vrei să vezi copilul dospindu-se într-o gogoaşă: care-i înghite trăsăturile fireşti, care-i răpeşte până şi mirosul suav de prunc. împinsă de la spate, am aflat despre relactare. tot citind despre, relactarea a devenit o provocare. ce aş fi avut de pierdut? în cel mai rău caz încă o incizie. ce aş fi avut de câştigat? sănătatea copilului. şi nu, nu există punere în balanţă pentru astfel de situaţii. cu toata astea, ultimul cuvânt a întârziat. frica de un nou eşec îmi paraliza gândurile şi simţurile. temeri fondate la o analiză superficială. simple scuze în fapt. aveam să aflu că cine relactează, nu are absolut nimic de pierdut. are numai de câştigat, indiferent de rezultat.

cum am ajuns la incizie / spune-mi cum te numeşti şi-ţi spun cine eşti

dintr-un început am ales greşit spitalul în care urma să nasc. elias. nou-născuţii nu stau în cameră cu mama. sunt ţinuţi în secţia de neonatologie şi hrăniţi cu biberonul cu lapte praf. nici vorbă, nici urmă de seringă sau de alte instrumente substitut pentru biberon. accesul la propriul copil se face fix din 3 în 3 ore, nici mai devreme, nici mai târziu.

cadrele medicale de acolo sunt ca nişte fantome. nu vorbesc, nu zâmbesc, nu te învaţă nimic. îţi trântesc copilul în braţe şi te trimit în camera de alăptat, dacă te ţii pe picioare – o cameră aflată într-un alt sector, unde, de obicei, nu se află niciun îndrumător. de cele mai multe ori eram lăsate singure acolo. câteodată apărea câte o figură neprietenoasă să ne anunţe că s-a terminat tura de alăptat, să ducem copiii să aibă timp să le dea să mănânce cum trebuie, că noi oricum nu avem lapte. în caz că nu te ţii pe picioare, acceptă să rămâi acolo. ceea ce înseamnă că trebuie să te bage în seamă. aşa că îşi iau rolul în serios, vin şi te strâng de 2 ori de sân, după care te anunţă victorioase: tu n-ai lapte, tu n-ai sfârcuri, tu ai sânul prea plin şi n-are cum s-apuce. apoi se îndepărtează sfidător, mândre de ele înseşi că au un ochi atât de bine format şi-ţi pot spune din prima ce problema ai. pentru că, în mod cert, ai o problemă. numai că eşti pe cont propriu. nu aştepta să vină cineva să te ajute. nu acolo.

am ieşit din spital înarmată cu mamelon de silicon. conform sfaturilor primite, nu aveam mamelonul format. l-am folosit de câteva ori, apoi l-am abandonat. am văzut că am lapte, aşa că mă mulgeam zilnic cu o pompă manuală. omuleţul nu a putut să sugă direct de la sân, i-am dat lapte cu biberonul. eram fericită că mănâncă lapte de la mine, restul nu mai conta. din când în când îl mai puneam la sân. toate încercările sfârşeau cu plânsete.

într-o dimineaţă m-am trezit cu dureri puternice şi pete roşii la un sân. furia laptelui. a degenerat într-o mastită plimbăreaţă. de la sânul stâng a trecut la dreptul, s-a remutat la stângul, şi-a amintit de dreptul. după tot acest eeny, meeny, miny, moe s-a cuibărit la stângul şi nu s-a mai lăsat dusă decât printr-o incizie.

ce n-am facut / din ce unghi să te holbezi mai bine la drobul de sare

nu am pus copilul la sân. “cea mai eficientă pompă”. de la pompa manuală aveam mameloane bine formate. pe ultima sută de metri, am insistat cu ataşarea la sân şi omuleţul a reuşit să salveze sânul drept. celălalt era deja în picaj continuu, de consistenţa unei pietre.

cea de-a doua mare greşeală a fost că am crezut orbeşte în pompa manuală. oricât ar fi de performantă, fie că este manuală sau electrică, nu cred că există vreo pompă care să scoată şi “ultima picătură de lapte”, cum face copilul. mâna mai reuşeşte lucrul ăsta. mâna simte, degetele ştiu cum să apese eficient şi unde să insiste. mâna nu agresează şi nu traumatizează. în ciuda febrei, a frisoanelor, a somnolenţei, a săgeţilor de durere care străpungeau fără milă sânii, scoteam cantităţi impresionante de lapte cu ajutorul pompei manuale. tardiv, am încercat fără succes să mă mulg manual. durerile erau atât de puternice încât numărul lacrimilor erau mai multe faţă de picăturile de lapte strânse.

în rest, am urmat conştiincios toate sfaturile şi nici până în ziua de azi nu ştiu dacă am accelerat sau încetinit drumul către abcesul mamar: comprese fierbinţi, comprese reci, comprese cu foi de varză, cu tărâte, gheaţă, unguent cu propolis, cu gălbenele.

incizia / după faptă şi răsplată

am amânat cât am putut de mult incizia. m-am internat cu febră 39,9, 19.000 de leucocite, nodul cât pruna format în interiorul subraţului, dureri puternice extinse de- a lungul întregii mâini stângi. din sânul stâng, tare ca piatra, ieşeau numai picături de puroi. în ziua următoare, când leucocitele au ajuns la 22.000 m-au chemat să mă examineze (cel puţin aşa ştiam eu) şi m-au incizat. odata cu incizia am primit bonus ablactarea.

ce presupune o incizie / inchiziţia timpurilor moderne

xilina, anestezic local, folosit şi în stomatologie se injectează în sân. se alege locul inciziei, se taie şi se scoate puroiul. prin presarea sânului şi, dacă este nevoie, cu ajutorul unui deget introdus in interior. “gaura” rămasă se umple cu o meşă (o bucată lungă de tifon).

până la vindecarea sânului, pansamentul se schimba zilnic, meşa veche fiind înlocuită cu una nouă. pe viu. fără anestezic. noroc că nu e diferenţă mare între a fi folosit anestezicul sau nu. odată ce ai simţit un deget plimbându-se circular în interiorul sânului, schimbarea unui pansament ţi se pare “o copilărie”.

sânul este unul dintre cele mai sensibile organe ale trupului. doare, dacă din greşeală te loveşti sau dacă se întâmplă să te muşte copilul în timpul suptului. când ai o gaură în sân, durerile sunt atroce. orice ai face, în orice poziţie ai sta. când mănânci, când vorbeşti, când închizi ochii şi vrei să dormi, când respiri.

din culisele spitalizării / na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o

printre medicamentele luate acolo, în plină ablactare, s-a numărat şi metoclopramidul.

recent am aflat că această pastilă produce printre altele şi hiperprolactinemie. am încetat să mă mir de ce a fost nevoie să iau 10 pastile de bromcriptina (doză maxim admisă) şi 4 tablete de dostinex (2 maxim admise) pentru întreruperea lactaţiei. un cocktail exploziv de efecte adverse.

cum să ratezi a doua şansă / crezi că mi-e frica? uite cum fug…

înainte să iau ultima doză de dostinex, am întâlnit un medic (cu multă experienţă în alăptare şi creşterea copiilor) care m-a sfătuit să renunţ la pastilă şi să încep să alăptez din nou. mi-a fost frică, teribil de frică. încâ îmi ieşea tifonul din sân şi durerile persistau aproape la fiecare mişcare.

am fost în stare numai să amân înghiţirea dostinexului cu o singură zi. zi în care am fost fericită şi nefericită pentru sânii care se umpleau cu lapte. când m-am dus la pansat, medicii m-au ameninţat că vor redeschide incizia. după numai o zi de consumat multe lichide, sânul avea o consistenţă tare, durea îngrozitor şi când mă mulgeam nu ieşeau decât câteva picături. în schimb, pansamentul din interiorul sânului, mustea de lapte. nu am avut tăria să continuu.

din nou acasă / dupa atâta frig şi ceaţă, iar s-arată soarele

din prima zi în care m-am reîntors acasă am început să caut mămici donatoare de lapte. nu numai că am găsit, dar am descoperit şi mame dispuse să-l alăpteze pe omuleţ. prima dată când s-a întâmplat m-am simţit cea mai neputincioasă mamă din lume, darexaltam în sinea mea pentru fiecare picătură de lapte suptă lacom de copil. pentru asemenea gesturi de dăruire nu există echivalent. adesea m-am întrebat dacă aş fi capabilă să răspund în acelaşi fel. cu toată sinceritatea şi ruşinea, trebuie să recunosc că nu ştiu ce aş face.

am crezut că mă pot revanşa altfel faţă de copil. m-am înşelat. mă minţeam pe mine, îl minţeam pe el de fiecare dată când recurgeam la suzetă, când foloseam biberonul, chiar şi atunci când mă bucuram că poate sta la sânul altcuiva.

nu ştiam nimic despre relactare. auzisem de cazuri în care femei care adoptaseră copii reuşiseră să aibă lapte, dar mintea refuza să facă orice conexiune. am avut norocul să o cunosc pe Roxana care nu numai că ştia multe despre relactare, dar a fost convinsă de la bun început că o pot face. s-a ţinut de capul meu (şi bine a făcut), mi-a trimis linkuri să citesc, a postat pe blogul ei toate informaţiile necesare. şi uite aşa, împinsă de la spate, am început să citesc şi să caut cât mai multe date despre relactare. tot căutând, am dat peste Sorana, mama care a relactat şi a alăptat copilul exclusiv cu lapte matern până la 2 ani. mi-a povestit experienţa ei şi m-a ajutat pas cu pas să relactez.

cum am relactat / odă sns-ului

fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alăpta copilul. apoi, de la caz la caz, se ramifică pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada în care nu s-a alăptat, vârsta copilului, sprijinul celor din jur şi, esenţial, comunicarea dintre mamă si copil.

înarmată cu un sns, o pompă manuală, multă răbdare mi-am luat inima în dinţi şi-am purces pe lungul drum al relactării. sns-ul (sistem suplimentar de nutriţie) sau cea de- a treia tâţă, cum l-am denumit, este un dispozitiv deştept gândit, care ajută deopotriva la hrănirea copilului şi la stimularea sânului. este un sistem care se pune la gât, format dintr-un tub în care se pune laptele şi 2 fire. acestea se ataşează pe sâni astfel încât copilul prinde în acelaşi timp şi sânul şi firul prin care curge laptele. poate să sune puţin sf, însă cât timp sugarul îl acceptă, face minuni. surprinzător sau nu, omuleţul s-a împăcat excelent cu el în ciuda faptului că a fost hrănit cu biberonul şi a plescăit ceva timp la suzeta. din clipa în care am început să-l folosesc, biberonul a fost exclus.

în privinţa suzetei nu m-am gândit să iau măsuri la fel de drastice. în mod firesc, pe parcursul relactării, în timpul (re)împrietenirii cu sânul, copilul a renunţat de bună voie şi nesilit de nimeni la suzetă. am spus reîmprietenirea cu sânul, nu cu sânii, pentru că omuleţul a acceptat foarte rar să sugă cu ajutorul sns-ului de la sânul incizat. cu timpul, sns-ul şi pompa electrică au devenit prelungirile mele. pe oriunde m-aş fi dus, sns-ul era la îndemână în caz că ar fi fost nevoie. şi a fost şi nu m-am sfiit de nimeni să-l scot şi să-l pun la gât.

în paralel cu sns-ul, am început stimularea sânului prin muls. în teorie, pentru restabilirea lactaţiei, fiecare sân trebuie stimulat de cel puţin 10 ori pe zi, câte 10-15 minute. temperată de Sorana, am avut între 6 şi 10 stimulări pe zi, punând la socoteală şi mesele cu sns-ul. ceea ce pare a fi o bagatelă (ce poate fi atât de complicat să te mulgi?!), cere de fapt multă voinţă şi răbdare, mai ales “când mulgi în gol” şi vezi că oricât de mult te-ai chinui nu iese nici o picătura de lapte. iar eu m-am numărat printre norocoase: încă din prima zi am avut câte o picătură de colostru la fiecare sân (din capitolul ce minuni poate face corpul uman: când relactezi, sânii secreta din nou colostru). abia dupa trei săptămâni am început să strâng câte 10 ml de lapte pe zi. din acel moment, parcă aş fi trecut peste o barieră deoarece laptele a început să vina din ce în ce mai mult.

cea mai delicată parte din perioada relactării a fost acceptarea sânului incizat. de la bun început am ştiut că pornesc cu o bilă neagră şi nicio bilă albă. oricât de mult am încercat să scap de favoritisme şi tratamente preferenţiale vis a vis de sâni, nu am reuşit. am trecut prin toată gama emoţională pentru acest sân: de la furie şi ură, la prietenie şi înţelegere. m-am purtat cu el de parcă ar fi fost un copil bolnav: în loc să-l scot afară în razele soarelui, l-am ţinut în casă cu ferestrele bine închise, acoperite de storuri. d-abia mă atingeam de el, îl puneam cu grijă la pompa electrică, îl compătimeam în oglindă, îl palpam cu tandreţe şi îngrijorare de teamă să nu descopăr vreun punct tare. la un moment dat s-a întâmplat. ce anume şi când exact nu ştiu. cert este că am început să-l mulg fără milă, fără teamă şi să încep să consider că am doi sâni punct nu doi sâni dintre care unul incizat. şi-am încălecat pe-o şa şi am ajuns să scot lapte şi de la sânu’nebunu’, cu toate că, în prezent, numai un sfert din sân e “funcţional”.

când relactezi, orice eveniment/lucru, fie bun sau rău, capătă proporţii exagerate. ştii de la bun început că trebuie să ai răbdare, atât cu tine, cât şi cu cel mic. rezultatele nu vor întârzia să apară, cât timp ai un ritm şi eşti conştientă că nu ai cum să sari nici din prima, nici din a doua mai multe trepte deodată. lucrurile se fac încet, pas cu pas, nimic spectaculos nu se întâmplă peste noapte. cu toate astea, apar inevitabil şi momentele în care îţi pierzi răbdarea şi te simţi incapabilă că nu poţi face mai mult, mai bine, mai repede, mai altfel.

în prezent, omuleţul are la discreţie sânul drept şi lapte muls majoritar din sânul stâng de unde nu suge. ştiu că părerile sunt împărţite în privinţa mulsului: unii susţin că în timp conduce la scăderea cantităţii de lapte, alţii consideră că prin golire, sânul e stimulat să producă aceeaşi cantitate de lapte. chiar dacă “oficial” am terminat perioada de relactare, am acelaşi program de muls. o dată pe zi, de obicei noaptea, după ce adoarme omuleţul, îmi fac timp să mă mulg manual. în rest folosesc numai o pompă electrică Medela: de minim 3 ori pe zi şi dacă am timp chiar de 4 – 5 ori. de la 110-130 de ml/zi la sfârşit de octombrie, acum scot cam 200-250 de ml/zi. secretul este că sunt mult mai relaxată. nu mai stau să fac calcule cât lapte adun şi cum să-l împart. atât cât reuşesc să scot e binevenit.

contabiliceşte / 1+1=1

pe 19 iulie mi s-a făcut incizia. la 1 august am terminat medicamentaţia pentru ablactare. de pe 5 august nu am mai avut lapte.

pe 8 septembrie, prima zi de relactare au reapărut primele picături de colostru. pe 28 septembrie scoteam câte 10 ml de lapte pe zi.

pe 12 noiembrie, dupa 64 de zile de relactare, am alăptat exclusiv. dupa 3 zile în care m-am încăpăţânat să-i dau omuleţului numai lapte de la mine, mi-am dat seama că încă nu am suficient lapte, aşa că în funcţie de zile suplimentez cu o masă sau două de lapte praf. poate că am căzut în păcatul mamei care crede că nu are suficient lapte şi dă completare. poate că într-adevăr, sânul nu poate face mai mult decât face deja. poate că repetiţiile de mai sus sunt obositoare. important este că mă simt în rândul lumii de când mă trezesc noaptea de câte trei sau patru ori să-i dau copilului ţâţă. e copleşitor de minunat.

un infinit de mulţumiri / ce bine că sunteţi

partea cea mai grea fără de care poate că ar fi lipsit cele mai importante fragmente din această înşiruire de evenimente. e dificil să pui un mulţumesc în scris. se adună multe cuvinte sau parcă sunt prea puţine. se îmbârligă între ele şi-şi pierd sensul. din vorbă-n vorbă, dintr-un parc într-altul, de la o întâlnire la alta, am ajuns să cunosc familii minunate şi copii alăptaţi uimitor de frumoşi şi de luminoşi. nu există mulţumiri mai speciale, mai duioase, mai drepte sau strâmbe, mai directe sau subtile. toată lumea m- a ajutat şi m-a încurajat. fiecare m-a sprijinit în felul său unic asfel încât lucrurile s-au înlănţuit, au prins coerenţă şi aderenţă şi m-au adus unde sunt. într-un puzzle e suficient să lipsească un singur cartonaş şi totul se dă peste cap. aşa simt şi eu. o vorbă bună, o încurajare, un zâmbet, o sticluţă cu lapte matern, omuleţul pus la sân sunt echivalentele cartonaşelor pentru puzzle. altfel spus, am avut spatele acoperit. vă mulţumesc!

Adriana a fost una dintre mămicile care l-au alăptat pe omuleţ. mulţumită întâlnirilor din parc cu ea, Tudor, un băieţel minunat şi Răzvan am reuşit să-mi ordonez programul de dupa incizie şi să încep să-l scot zilnic afară.

Alexandra mi-a spus de o alternativă pentru laptele praf: lapte făcut în casă. mi-a trimis multe linkuri unde am găsit diferite ingrediente şi modalităţi de prepare. nu ştiu cum este pentru că nu am încercat. este bine de ştiut că în loc de formula la cutie există formula homemade.

Amalia Supuran, a aflat de la Sorana prin ce trec şi s-a oferit să-mi trimită de la BaiaMare, o cantitate mare de lapte congelat. după căutări amănunţite şi multe mailuri schimbate în privinţa transportului optim, am primit lăpticul.

Aniela l-a alăptat de nenumărate ori pe omuleţ direct la noi acasă, în parc, la întâlnirile grupului de sprijin. când nu avea timp de alăptat, mă trezeam cu ea în faţa uşii cu lăptic proaspăt muls numai bun de mâncat. ea a fost prima mama care l-a pus pe omuleţ la sân. Aniela şi Adriana, mămicile care l-au alăptat, l-au ajutat să nu uite gustul laptelui direct de la “sursă”, confortul şi căldura pe care le putea găsi într-un singur loc. acel loc. minunata ţâţă. astfel, omuleţul a fost cooperant şi răbdător cu o ţâţă goală şi un sns plin de-a lungul relactării.

Cristina, chiar dacă nu se mai mulsese niciodată, a făcut-o pentru omuleţ. a făcut rost de pompă, a citit despre mulsul manual şi m-a sunat să-şi ceară scuze că nu a reuşit să strângă decât 60 de ml de lăptic – o masă consistentă pentru mâncăcios. cum să nu rămâi înmărmurit faţă de atâta bunătate şi daruire?! de altfel, Cristina chiar a fost în pericolul unei mastite hrăpăreţe, care, nepoftită de nimeni, a apărut cu întreaga-i suită: nodul, febră, frisoane, stare generală de rău. tratată cum trebuie de la bun început, mastita a dispărut. mie mi-a stat inima în loc şi am reuşit cu greu să o conving să nu mai continue cu mulsul pentru omuleţ.

în mai puţin de o oră de la postarea anunţului pe blogul Roxanei pentru lapte donat, Ramona a fost prima mamă care m-a sunat şi a spus că mă ajută. de asemenea, ea a fost prima care s-a oferit să-l pună pe omuleţ la sân. fiind întâia dată cand mi se oferea aşa ceva şi ştiind că Anda s-ar putea să fie geloasă şi să facă urât, m-am blocat şi am refuzat. n-am uitat însă şi nici nu voi uita. Ramona s-a ascuns de fetiţă să se poată mulge şi practic a relactat la sânul pe care Anda îl refuza. în toată perioada post- inciziei şi a relactării, ea a fost în permanenţă alături de mine şi “de fratele de lapte al Andei”: mi-a dat în mod constant laptic (chiar şi după ce a reînceput serviciul); mi-a respectat deciziile silenţioase sau logoreice, chiar daca nu erau cele mai bune; a avut răbdare să asculte aceleaşi lucruri pe care rămăsesem blocată; m-a sprijinit pe finishul relactării când o asaltam cu mailuri lungi şi tensionate. pe lângă toate astea, nu ştiu cum funcţionează legile sorţii, dar de fiecare dată când am fost în impas, am ajuns pe blogul de suflet (cum îmi place să numesc blogul Ramonei) şi, citindu-l, am găsit forţa să merg mai departe.

pe blogul Roxanei, am cerut ajutorul celorlalte mămici pentru prima data. Roxana a postat în repetate rânduri anunţul pentru donarea de lapte matern; a rugat mămicile de la grupul de sprijin să mă ajute; le-a mulţumit “donatoarelor” în numele meu (când eu eram prea prinsă în alte lucruri); mi-a citit şi mi-a răspus mailurilor melodramatice; mi- a arătat în permanenţă alte puncte de vedere; mi-a spus de relactare în cel mai elegant mod cu putinţă; a lăsat alte lucruri deoparte şi a stat să traducă o serie întreagă de articole pe tema relactării; şi-a dat seama când am nevoie de ajutor, înainte să o cer; mi-a răspuns tuturor întrebărilor pe care le aveam; mi-a calmat angoasele în cuvinte puţine, dar concise, ca un oriental.

altfel te apuci de relactare când cunoşti o mamă care a reuşit să facă lucrul ăsta. când te şi ajută, lucrurile sunt făcute pe jumătate. de la Sorana am luat sns-ul şi o pompă electrica Medela care m-a ajutat şi mă ajută în continuare enorm (pompa manuală Avent a fost bună, dar nu suficient pentru a face faţă furiei laptelui, pompa electrică Primii paşi nu a făcut decât să-mi rănească sânii). Sorana mi-a arătat cum să folosesc sns-ul şi alături de ea, am văzut primele picături de colostru, în prima zi a relactării; a avut răbdare să citească mailurile încifrate în mililitri, sns-uri, mulsuri şi mese; nu s-a dat niciodată exemplu, ci mi-a reamintit în permanenţă că fiecare relactare este unică; a găsit mămici donatoare (Amalia, Florentina, Lolita şi cumnata ei al cărei nume îmi scapă acum); m-a tras subtil de mâneca atunci când a fost cazul să pun punct relactării.

iniţial, mai multe mămici s-au oferit să mă ajute cu lapte, dar din diferite motive nu am mai reuşit să ne vedem: Corina, mama Mariei; Raluca, mama Nataliei; Maria Mirabela. de obicei listele cu mulţumiri omit inevitabil pe cineva, aşa cum până şi în erate apar greşeli. îmi doresc să nu o fi făcut. dacă s-a întâmplat, rog iertare.

Related Posts with Thumbnails

Bookmark and Share





20 Raspunsuri to Incizie si relactare

Avatar

Nedeia

January 13th, 2011 at 3:31 pm

Mai pot spune ceva pe langa BRAVO!! ?!

Avatar

Nina Radu

January 13th, 2011 at 6:34 pm

O.M.G…..m-ai lasat fara cuvinte…bine-ar fi sa invete multa lume lectia neabandonului, de orice natura ar fi el…jos palaria, te-ai descurcat admirabil

Avatar

Oana

January 13th, 2011 at 6:52 pm

Impresionant. Iubirea face minuni!

Avatar

Mirela Preda

January 13th, 2011 at 10:29 pm

Feicitari, Didinuska! Asta da vointa si dragoste materna! Sincer marturisesc ca eu nu aveam habar ca se poate face relactare. Eu am alaptat 4 luni si in urma unei situatii stresante atat pentru mine cat si pentru bebe, s-a dus lapticul, cu toate ca mi-am dorit cu disperare sa alaptez inca dinainte de nastere. Cumnata mea a nascut acum o luna la Municipal, a avut niste rani groaznice la sani si nu a primit nici un sfat in legatura cu ce ar putea face, iar concluzia este ca bebitei ii da lapte praf. Imi poti spune, te rog, unde ai gasit acest grup de sprijin care te-a ajutat sa relactezi?
Mastita se poate face in urma folosirii pompei manuale?

Avatar

corry

January 14th, 2011 at 10:19 am

si eu am primit scrisoarea. m-a impresionat si emotionat tare.
am dat-o mai departe grupului de mamici de pe forum. aceasta poveste merita spusa pentru curajul si dedicatia didinuskai, si pentru ca va da sperante si incredere altor mamici in situatii asemanatoare.
sunt si incantata de succesul final si beneficiile de care se bucura omuletzul mic si frumos!
pupici de la noi

Avatar

didinuska

January 14th, 2011 at 10:36 am

draga Cristina,

multumesc mult pentru postare 🙂

draga Mirela,

Roxana Dudus si Sorana Muresan sunt mamicile care m-au ajutat sa relactez. Rox organizeaza grupul de sprijin pentru alaptare si o poti gasi la http://www.atasatlasanulmamei.blogspot.com. Sorana e mama care a relactat si pe ea o gasesti la http://www.promama.ro. Datele lor de contact sunt trecute pe blog/site. Daca nu te descurci, te rog sa-mi scrii pe didinuska@gmail.com si te ajut cu cel mai mare drag.

Avatar

Kitty

January 14th, 2011 at 10:58 am

mi-au dat lacrimile. Asa e in maternitati, nimeni nu te invata, nimeni nu te ajuta… Didinuska ne-a dat o lectie de viata, o lectie despre cate sacrificii poate face o mama pentru puiul ei. Multe mamici ar avea ce sa invete de la ea si eu cred ca ar trebui sa stie cat mai multa lume despre ea.
Felicitari didinushka, esti un munte de vointa, tenacitate si daruire pentru copilasul tau!

Avatar

Adelle

January 14th, 2011 at 11:13 am

Mirela, imi permit sa imi spun parerea legata de intrebarile tale, mastita poate aparea in urma folosirii in mod excesiv a pompei pentru ca productia de lapte este extrastimulata, dar nu este neaparat nevoie sa apara de la asta si nu este singurul factor.

Eu am avut un inceput de mastita in primele saptamani de alaptare, plus una ceva mai serioasa la 1an+ de alapare, si inca 2 mici in ultimele luni. Am scapat fara nici un fel de medicament, doar cu dusuri, masaj, comprese si pus copilul cat mai des la san. La mine banuiesc ca au aparut astfel: prima din cauza blocarii unui canal, cea mai grava din cauza mulsului incorect combinat cu stres, si ultimele 2 doar din cauza de stres.

E foarte trist ce a patit cumnata ta, si e pacat mai ales pentru copil. Si cei de la Municipal sa lauda ca sustin alaptarea….

E bine de stiut ca mamicile pot primi ajutor, exista consultanti specializati pentru alaptare, cursuri de pregatire (Lamaze) etc. Grupul de sprijin pentru alaptare are intalniri periodice, ultima intalnire a fost in oct, dar vor reincepe, evenimentul se anunta pe blogul Roxanei si FB.

Avatar

Ioana

January 14th, 2011 at 12:07 pm

Bravo Didinuska.Jos palaria.Tare ma bucur ca ati reusit.Cu maternitatile noastre nu mai zic nimic.Totul se face “ca la carte”.Si despre alaptat in spital (filantropia desigur) mi-au zis “degeaba il tineti doamna la san ca oricum nu aveti lapte” asa ca m-au incurajat.Si ma incurajau frecvent:doamna aveti sanii mari sigur faceti mastita :)).Din fericire am scapat.Dar acum cam o luna am patit si eu (nush de ce) de s-a infundat un canal, si sanul s-a facut tare si ma durea crunt.Dar eu l-am pus pe Edi sa suga si eu plangeam el sugea da a fost bine ca a doua zi n-am mai avut nimic. Deci felicitari si bine ca e totul bine acum. Va pupam cu mult drag si asteptam sa ne revedem.Ioana&Edi 🙂

Avatar

Florina Oprea

January 17th, 2011 at 11:22 am

Mi-au dat lacrimile. Impresionant si nu pot sa spun mai mult. Am nascut la Universitar, prematur 34saptamani, am stat la traumatologie 3 zile in care nu l-am vazut pe bebe. Pot spune un singur lucru, conteaza oamenii pe care ti-i scoate viata in fata. Experienta mea referitoare la alaptat a decurs asa: nu mi-am pus NICIODATA problema ca nu il voi alapta pe Sasha, INSA numai asta auzeam in jurul meu, si anume, ca nu e sigura treaba asta cu laptele matern, ca nu stii daca ai…..Ehhh, mie in spital nu mi-a spus nimeni ca nu as avea lapte, toata lumea cu care am interactionat eu era convinsa de existenta laptelui matern. O asistenta m-a ajutat chiar si mi-a muls sanul stang din care nu curgea foarte mult lapte, a durut cum nu pot sa descriu, iar o colega de salon a spus ca sunt o eroina pentru ca am acceptat asa ceva. Eu nu vad lucrurile asa, mi se pare normal sa faca totul pentru copilul meu. Concluzia mea: multumesc asistentelor care nu mi-au bagat in cap prostii de genul, nu ai lapte samd….insa am vazut ca nu toata lumea in Universitar este asa. Eu am avut noroc cred. Felicitari Didinuska! Sanatate!

Avatar

Mirela Preda

January 17th, 2011 at 3:45 pm

Multumesc, didinuska!

Avatar

catalina

January 18th, 2011 at 12:49 pm

Mi-au dat lacrimile si tremur a furie citind cum o mama e obligata sa alapteze la fix trei ore…eu am nascut la Polizu si am avut bebele in salon in permaneta…

Avatar

Ralu

January 31st, 2011 at 2:02 pm

Bravo, mamica, pentru ca nu ai abandonat si ai trecut cu bine prin incercarea asta!
Recunosc descrierea zilelor de spital- la fel se intampla si la Timisoara, la Odobescu, pe pereti e plin de postere privind incurajarea alaptarii, dar bebe e trecut 1-2 pe lapte praf si mamicile trebuie sa invete “pe furate” meseria …

Avatar

Corina

February 1st, 2011 at 6:50 pm

Cat de bine ma recunosc in ce se spune in post si comentarii…baietelul meu are 7 saptamani si ne tot luptam cu alaptatul. Am citit tot ce se putea citi, am contactat prietene cu experienta de mame care alapteaza, chiar un viitor specialist in alaptare si nu stiu, parca nimic nu functioneaza…tot mai trebuie sa-i dau la bebe completare lapte praf o dat pe zi cate 70 ml, in unele zile chiar 100ml. caci plange la san si efectiv simt ca nu vine lapticul…..se intampla mai ales seara. Si e atat de greu sa-ti vezi puisorul plangand de foame la sanul tau si atunci ma gandesc ca sunt egoista ca vreau sa alaptez exclusiv….Imi doresc extraordinar de mult sa-l alaptez, caci e minunat si de fiecare data cand ii dau lapte praf privesc cu ura biberonul si ma simt tradata si parca rupta de bebelusul meu drag. Iau ceai de lactatie de la Fares de 4 ori pe zi, drojdie de bere, Galafor si o vreme am luat si ceva homeopat, dar tot parca nu e destul. Stiu ca trebuie tinut bebe la san si il tin, uneori parca toata ziua sta doar la san desi deja avem 7 saptamani jumate si ai fi zis ca ne reglam cumva pana acum….Mi-e teama sa nu-mi pierd si laptele care il am daca ii dau biberon sau ca va refuza sanul in favoarea biberonului – uneori chiar il refuza, mai ales cand e infometat si suge, suge si nu vine nimic. Se enerveaza foarte tare si mi se rupe sufletul sa-l vad asa. Nu stiu ce sa fac…Sa-mi iau pompa electrica (am manuala, dar nu reusesc mai nimic cu ea)… cand sa ma mulg? Daca dupa ce ma mulg bebe vrea sa pape? (ca papa tare haotic, nu stiu cand se trezeste si cere papa: uneori trece o juma de ora, alteori 3 ore) sa-mi iau sns? Uf, sunt disperata deja….Multumesc

Avatar

Adelle

February 1st, 2011 at 10:59 pm

Buna Corina,

iti recomand in primul rand sa renunti la biberon. Poti sa scazi incet incet si cantitatea de completare. Uite aici technici de hranire cu supliment a unui bebelus alaptat.
Ofera sanul ori de cate ori bebe cere, chiar daca asta inseamna la fiecare 15 min. Cu timpul isi va regla orele de masa.
Fii cat mai relaxata, ai incredere in tine si respinge orice sfat care incepe cu “nu ai lapte suficient” sau “laptele tau nu e bun”.

La mine a functionat f bine ceaiul de anason chimen si fenicul. Am luat de la plafar din fiecare cate o punga si am combinat. Am baut in jur de 2-3 litri de ceai pe zi.

Eu nu m-am impacat niciodata cu mulsul, daca vrei poti incerca sa te mulgi manual.

Avatar

Ralu

February 1st, 2011 at 11:55 pm

Corpul s-ar putea sa aiba nevoie de cat mai multe lichide si hrana sanatoasa, iar sistemul nervos de multa odihna. Ai incredere in tine ca vei reusi, nu te sfii sa ceri ajutor daca ai cui: o ruda, o prietena, cineva care poate sa vina si sa-ti gateasca ceva bun sau macar un ceai sau poate sa supravegheze pe bebe 30-40 de minute cat timp tu faci ceva pentru tine (chiar si o baie calda, cu arome placute, te poate ajuta sa te relaxezi- numai sa fie neintrerupta).
Si eu am baut mult ceai de chimen si fenicul, putina bere nealcoolizata, dar cat mai multa apa (lichide in general) si compot de fruct slab indulcit. Pompa mea manuala nu m-a ajutat prea mult, bebelusa reusea sa traga mai mult si mai bine de una singura.
In plus, daca ia in greutate normal, inseamna ca mananca normal. Oare cauzele plansului nu-s altele? Precum ar fi colicii?Sau pur si simplu o stare de agitatie?

Iti tin pumnii sa treaca mai repede si mai usor perioada asta si sa fiti toti fericiti!

Cu prietenie,
Raluca

Avatar

Andreea

May 2nd, 2011 at 12:44 pm

Poate e cam tarziu pentru comentariu dar sigur va fi util:

Acum 5 ani la noi a mers foarte bine “Nutrinatal” niste pulberi de plante luate de la plafar care ajuta lactatiei, din cate stiu inca sunt pe piata. Avand rezultate foarte bune cu capsulele astea eu le-am “mancat” constiincios” cateva luni pana nu a mai fost nevoie nici de ele nici de pompa si nici de supliment de lapte praf ca a crescut productia

Incearcati la un plafar deci si multa bafta cu alaptatu nu e usor dar merita ;)…

andreea viitoare mamica de ratusca 2

Avatar

Gabriel

March 8th, 2012 at 4:33 pm

Dintotdeauna am crezut ca Puterea este o caracteristica masculina .. realizez inca odata cat de neadevarat este acest lucru. De fapt inclin sa cred contrariul!
Femeile au cel putin la fel de multa putere interioara, insa amplificata mult de iubirea si autodaruirea de care dau dovada.

Voi, toate acele nume despre care am citit aici .. si nu numai .. sunteti exemplele pe care ar trebui sa le urmam cu totii .. sunteti mai aproape de ceea ce ar trebui sa poarte cu adevarat numele de OAMENI !

Un La Multi Ani de ziua Femeii din tot sufletul!

Avatar

Rox

March 8th, 2012 at 5:58 pm

Gabriel, aprecierile tale mi-au mers la suflet si mi-au “furat” cateva lacrimi!Mi-ai inseninat ziua!Iti multumesc!

Avatar

Adelle

March 8th, 2012 at 6:43 pm

Gabriel, multumim pentru urarea aceasta frumoasa!

Comment Form

You must be logged in to post a comment.

Comenteaza

Viziteaza buticul meu

Citesc

Link catre adelle.ro

<a href="http://adelle.ro"  target="_blank"><img src="http://adelle.ro/wp-content/uploads/2010/03/banner-125-colturi-albe.png"/></a>
Adelle.ro on Facebook

Cupoane de reduceri