Feedback de la o mamica: Manduca, dragoste la prima purtare

Cum acest feedback inchei seria Manduca in teste, mai ramane sa anunt castigatorul pe 30 Octombrie. Multumesc tuturor participantilor pentru tot!

Nu stiu altii cum sunt si cum vor fi, dar eu cu Manduca am avut dragoste la prima purtare. Am cunoscut Manduca la cea de-a doua intalnire a textilistilor. Gravida fiind, nu i-am acordat foarte mare atentie, aflandu-ma in imposibilitatea de a o proba. Numai ca am zabovit ceva cu ea in mana, mangaind-o si aruncandu-i priviri tandre. Poate inca de atunci am incheiat o alianta tainica ce mi s-a revelat in momentul in care am purtat-o. Nu am mai avut rabdare sa se termine zilele de proba si am si cumparat-o.

Iata, pe scurt, povestea mea cu Manduca.

Am primit manduca intr-o zi de vineri, exact inainte sa ies in parc cu omuletul in wrap. Trebuia sa ne intalnim cu cineva, asa ca nu am avut timp sa savurez fiecare cusatura a la Manduca. Totul a fost facut in viteza. La inceput, m-am cam chinuit sa-mi dau seama cum se ajusteaza bretele, ce se intampla cu toate sigurantele si cataramele, de unde atarna curelele. Sincera sa fiu, m-am simtit un pic neajutorata, de parca as fi stat in fata
unui rucsac foarte profi de mers pe munte. In marea graba, tot cautam buzunarul pentru nou-nascut. Am intors si pe fata si pe dos toate buzunarele si am dat peste caciulita. Intr-un final am gasit ce cautam, dar nu a mai fost nevoie sa folosesc compartimentul de nou-nascut. Am inghesuit in rucsacul plin de scutece refolosibile cartea de instructiuni si am intins-o la intalnire. Mare a fost surpiza in parc cand am descoperit ca spatele omuletului nu e transpirat intr-o zi greu de suportat din cauza caldurii. Pe drum, am simtit cat de confortabil s-a cuibarit omuletul (2 luni) la pieptul meu. Pentru prima data am stat linistita, mi-am simtit omuletul in siguranta. Nu m-am mai temut ca o sa-l taie esarfa de vara. Daca s-ar fi uitat cineva cu atentie la noi, ne-ar fi vazut zambind cu adevarat in adancul sufletelor noastre. Mintea mea incanta un singur lucru: vreau Manduca!

In prima zi, am prins port-bebe-ul clasic (bretelele puse sub forma literei C pe fiecare umar, nu prinse incrucis).

A doua zi am folosit-o cu bretelele incrucis. Am avut senzatia de mai multa stabilitate, dar am urmarit cu atentie respiratia omuletului. Bretelele puse incrucis se pozitioneaza altfel pe umeri si micsoreaza spatiul in care copilul isi tine capul.

In zilele urmatoare m-am simtit ca un mic explorator. In fiecare zi, am descoperit cate ceva nou: ce catarme sunt mai la indemana pentru ajustare, cum sa dau jos Manduca fara sa-l trezesc pe omulet, cat de sus/jos in raport cu soldul sa-mi pun centura principala, ce pot pune in buzunarul secret (buzunarul exterior). De exemplu, exista niste catarame aflate pe fiecare bretea astfel incat sa poata sa fie inchise la spate, facand legatura si sustinand mai bine pe umeri cele doua bretele. Cataramele se pot muta de- a lungul bretelor din spate, astfel incat sa poata fi prinse atat intre omoplati (mai aproape
de gat), cat si mai jos, dupa gustul, nevoile, dorintele si putintele fiecarui purtator.

Mai jos am facut o lista de plusuri si de minusuri pentru a intelege mai bine de ce este Manduca atat de lipicioasa.

Plusuri

+ Manduca este un port-bebe minune. In mai putin de jumatate de ora te prinzi de cum functioneaza gaici, catarame, curele, caciulita.

+ Centura principala, care se prinde in jurul mijlocului, are o clapeta de siguranta pentru a evita deschiderile accidentale. Numai folosind ambele maini se poate deschide si inchide. Pe langa acest lucru, are atasata o gaica de siguranta pentru cazul in care, din neatentie, centura nu a fost bine inchisa si risca sa se desfaca. Accentuez, in caz de neatentie si de prindere incorecta a centurii. Altfel, nu-mi pot imagina cum ar putea sa se deschida centura.

+ Fiecare bareta este asigurata pentru deschiderile accidentale. Nu ai nevoie de mult timp pentru a le gasi si a te asigura ca totul este bine prins.

+ Se ajusteaza foarte usor si repede de la o persoana la alta.

+ Este confectionata astfel incat sa te poti descurca de unul/una singur(a). Nu ai nevoie de maini in plus pentru a pozitiona copilul si a inchide toate prinzatorile. In prima zi, poate sa para un pic mai greu, dar de la o zi la alta vei aprecia design-ul Manducai. Toate inchizatorile si bretelele ajustabile sunt la indemana. Nu e nevoie sa-ti lungesti mainile pentru a pozitiona corect port-bebe-ul, nici sa te rasucesti in oglinda pentru a vedea cum merg treburile pe la spate.

+ Copilul are mainile si picioarele mult mai aerisite comparativ cu alte marsupii (wrapuri,
slinguri, alte modele de port-bebe).

+ Pe caldurile toride, spatele copilului aflat in contact cu manduca nu transpira.

+ Permite o pozitionare corecta pentru picioarele copilului. (de pe attachmentparenting.ro citire: Sugarii trebuie să aibă o poziţie cu picioarele desfăcute în lături şi foarte flectate, deci copilul trebuie să poată flecta picioarele
în aşa fel încât coapsele şi pulpele să formeze cel puţin un unghi drept. O asemenea poziţie a picioarelor corespunde anatomiei sugarului. Această poziţie, cu picioarele foarte flectate, este foarte importantă mai ales în cazul suspiciunii de displazie de şold*, deoarece acţionează atât profilactic cât şi terapeutic împotriva acestei dezvoltări greşite; corespunde poziţiei picioarelor solicitate de către partea medicală. )

Minusuri
– Daca faci trecerea de la o esarfa la Manduca este nevoie sa fii atenta la picioarele copilului sa nu se loveasca. La metrou, de exemplu, cand se trec barierele de acces.

– Comparativ cu alte port-bebe-uri (wrap, sling), Manduca rapeste bucuria contactului dintre mana si spatele copilului.

Fata de o esarfa unde ai nevoie de imaginatie si de indemanare, Manduca se prinde cat ai spune Manduca. Trecerea de la esarfa la Manduca ma duce cu gandul la comparatia dintre un PC folosit din greu la greu si un laptop super performant. Nu pot uita de unde si cu ce am inceput (Wrapul este mai intim; totul e mai instinctiv, mai trag de un colt si iese cumva), dar, in prezent, Manduca este marea dragoste. Nici eu, nici tatal, nici omuletul nu ne ma mai dezlipim de ea.

DIDINUSKA