Principiile Attachment Parenting

February 25, 2010 | In: a fi parinte

Attachment Parenting este un concept simplu, aproape de natura umana si totusi foarte indepartat de mentalitatea societatii noastre. AP este stilul pe care incerc sa il adopt in relatia mea cu Ciufulici. Copiii au nevoie de atasament, nu plang degeaba, transmit ceva, hai sa le raspundem nevoilor lor, hai sa le aratam ca ii iubim, ei vor fi mai siguri pe ei, mai ascultatori si mai liberi.

Mana unui bebelus

Photo by Reggie fun

In ultimii 50 de ani parintii petrec din ce in ce mai putin timp cu copiii, ii tin din ce in ce mai rar in brate, ii izoleaza in camera lor sau intr-un tarc. Carucior, scoica, biberon, patut, tarc, premergator, babymonitor, etc toate acestea sunt accesorii menite sa imblanzeasca “copiii” si sa ii tina cat mai departe de parinti. Generatia noastra, parintii nostri, toti am crescut in baza unor teorii in care se incurajeaza plansul (“las ca face bine la plamani”), respectarea stricta a unui program de somn si masa (alaptarea la 4 ore), dormitul solitar, neluatul in brate.

Sa revenim Attachment Parenting. Iata pe cele 8 principii ale Attachment Parenting (conform API) :

  1. Pregateste-te pentru Sarcina, Nastere si pentru a fi parinte
  2. Hraneste-l cu Dragoste si Respesct (Alaptare)
  3. Raspunde-i cu sensibilitate (Ai incredere in ceea ce spune plansul copilului)
  4. Fii aproape de copil (poarta-l)
  5. Asigura-i un somn sigur fizic si emotional (dormi aproape de bebe)
  6. Ingrijeste-l cu dragoste si continuitate
  7. Practica o disciplina pozitiva
  8. Fii constient de importanta balantei dintre viata personala si cea de familie

Nu voi detalia acum fiecare principiu, intai as vrea sa vorbim despre ideea de Attachment Parenting in general. S-ar putea ca multi dintre voi, in mod natural, sa aplicati o parte dintre aceste principii. Eu am descoperit relativ tarziu acest concept (Ciufulici avea deja 2 luni), dar eram deja, fara a sti, o mamica atasata. Am inceput sa citesc Conceptul Continuu si am gasit explicatii pentru multe lucruri pe care le faceam in mod natural.

Inainte de o cunoaste pe Ciufulici eram convinsa ca plansul bebelusilor este doar modul lor de a ne manipula pe noi, adultii, credeam ca bebelusii trebuie invatati de cum se nasc sa fie independenti, stiam ca e total gresit sa ii ridici din patut atunci cand plang. Instinctiv stiam ca ceva e in neregula cu aceste idei. Cand Ciufulici a venit acasa, am pus-o in patutul ei aranjat ca pentru papusi si am fost intrigata ca plange desi era satula si dormise de curand. Totusi, inima nu m-a lasat sa o las acolo singura in patut plangand. Stiam ca asta e contrar a tot ceea ce invatasem, stiam ca va intriga si chiar supara pe bunici, dar asta imi spunea instinctul sa fac. Niciodata nu am lasat-o pe Ciufulici sa planga singura in patut, am luat-o in brate de fiecare data.

Dar iata ca incep sa citesc Conceptul Continum si aflu ca instinctul meu e ok, bebelusii plang cand au nevoie de ceva, ei sunt dependeti de noi si  merita sa fie aproape de noi pana cand vor putea sa aiba singuri grija de ei. E perfect natural sa vrei sa iei copilul care plange de i se rupe inima.

babywearing

Nu sunt un expert in AP, vreau doar sa le aplic in familia mea asa cum stiu eu mai bine. E important sa retinem ca nu toti copiii sunt la fel, ia ceea ce ti se potriveste si lasa restul.

As vrea sa aflu cum aplicatii voi unele dintre aceste principii, scrieti un comentariu sau trimiteti-mi link cu articolul de pe blog si le voi trece mai jos. Orice idee e binevenita si poate ajuta o alta mamica sau tatic.

De la Lore citire:

Related Posts with Thumbnails

Bookmark and Share





12 Raspunsuri to Principiile Attachment Parenting

Avatar

Crina

February 26th, 2010 at 11:46 am

Of, eu nu sunt chiar adepta AP, dar nici chiar impotriva. Sunt idei care ma revolta si pe care nu le pot impartasi (cum ar fi ca trebuie sa fii dedicata complet copilului pana atunci cand se desprinde), dar sunt fan declarat sling, wrap, mei-tai. Nu sunt de acord cu cosleepingul, dar jumatate din noapte il practic (si asta imi da dureri de coaste). O sa scriu o parere mai detaliata pe blog, atunci cand o sa adoarma furtuna din casa :).

Avatar

Adelle

February 26th, 2010 at 11:52 am

Super, abia astept sa citesc parerea ta.
Furtuna mea doarme, dar astept din clipa in clipa sa intre in actiune 🙂

Avatar

Lore

March 4th, 2010 at 1:08 am

Momente de criza in care instinctiv am actionat cred eu ca un parinte atasat:

http://doarinbrate.blogspot.com/2009/11/8-11-duminica-prima-zi-in-infern.html

Alaptarea altor copiii

http://doarinbrate.blogspot.com/2009/11/alaptarea-altor-copii.html

sper ca sunt in tema 🙂

Avatar

Adelle

March 4th, 2010 at 9:06 am

Lore, da, esti in tema. Acum trec linkurile tale.

Avatar

Lavinia

March 22nd, 2010 at 1:06 pm

Si noi am trecut relativ usor la co-sleeping, practica aratandu-ne ca toti trei sunem mai linistiti si dormim mai bine. Interesant e faptul ca Luca doarme mai bine in patul mare chiar si cand Mami si Tati nu s-au bagat inca la somn. Si este asa de frumos sa vezi cum se destinde in somn, cand doar i-ai pus o mana pe frunte sau pe burtica!

Avatar

Iulia

April 7th, 2010 at 2:31 pm

Ai putea sa detaliezi punctul 8? Sau sa indici o carte sau un site care vb despre asta?

Avatar

Adelle

April 10th, 2010 at 5:51 pm

Iulia, uite aici pe API http://attachmentparenting.org/principles/balance.php
Ma gandesc si eu la articol, mi-ai dat tema buna 🙂

Avatar

Mihaela

September 1st, 2011 at 9:59 am

Attachment parenting… suntem intr-o era in care ne place sa conceptualizam, teoretizam si construim un intreg set de reguli si principii de functionare pentru ceva care ar trebui sa fie natural.

Pentru o mama sanatoasa psihic si poate nu numai, acest concept e de fapt un instinct innascut, un fenomen natural.

Nu cred ca e nevoie sa citim carti, sa urmam cursuri s.a.m.d pentru a fi mame dragastoase si apropiate de puii nostri.

E de ajuns sa stim ca e corect sa ne urmam pornirile firesti de a-i lua in brate cand plang, fiindca nu plang ca asa au ei chef, de a-i legana, de a-i purta aproape de inima in port bebe sau alte instrumente de acest gen.

Cu alaptarea, sa stii ca nu toate mamele au aceasta posibilitate. Eu am incercat tot ce-a fost omenesc posibil insa cand nu este lapte nu este, din pacate.

Avatar

Adelle

September 2nd, 2011 at 12:03 am

Draga Mihaela,

Eu sunt convinsa ca noi parintii de azi avem mare nevoie de cursuri si de carti. Am uitat de mult sa fim naturali. In primul rand nastere nu mai este de mult una normala, ci una medicala. Copiii sunt luati imediat de langa mama si adusi intr-un caz fericit a doua zi.
Clisee intalnim la tot pasul, mamele primesc sfaturi de colo, colo, iar bebelusii sunt considerati “mici șantajiști”.

Uite de ex mama mea la scurt timp dupa ce am nascut mi-a zis “lasa-o sa planga sa faca plamani” sau “nu o mai tine atat in brate ca o rasfeti” sau “da-i lapte praf ca sigur laptele tau nu e suficient”. Si ea, bebelina avea doar 1 zi.

Acum, in parc vad parintii tipand la copilasi de 1-2 ani, mai cu amenintari, mai cu jigniri, mai cu palme. Si noi, dar si ei avem mare nevoie de carti si cursuri.

Legat de alaptare, imi inchipui ce greu ti-a fost.
Mamele au lapte, asa e dat de la natura. Sunt foarte rare cazurile cand chiar nu exista si atunci sunt probleme de sanatate grave.
Un consultant pentru alaptare poate ajuta mamicile aflate in dificultate. Si eu am apelat de 2 ori si recomand cu caldura.

Ca regula de baza: laptele este la fel ca si economia, ai cerere, ai oferta. Scade cererea, scade oferta. Daca bagi supliment de LP ai scazut cererea, ai scazut oferta. Mamele de acum nu au de unde invata sa alapteze pentru ca nu au vazut pe nimeni alaptand, iar mamelor au alaptat doar 3 luni pentru ca pe vremea aceea concediul de cresterea copilului era de doar 90 de zile.

Avatar

Mihaela

September 2nd, 2011 at 6:49 am

Da, e adevarat ce zici. Si eu vad prin parcuri parinti sau bunici urland la un bebe de doar cateva luni..Ei chiar ar avea nevoie de niste cursuri.. 🙂 niste cursuri care sa le schimbe ceva construit in zeci de ani..
Bebele meu de 1 an si 3 luni face cateodata niste chestii care pur si simplu ma scot din minti dar solutia nu este sa tip la el sau sa-l lovesc, e mult mai simplu sa incerc sa ma pun in locul lui.

“Nu pune mana aici, nu calca acolo, nu intra acolo, nu trage de aia, de cealalta, etc.”
Cand se intampla asa ma gandesc cum ar fi sa ajung eu intr-o lume total noua, cum e spre ex. Pandora din filmul Avatar, si cineva m-ar lega de maini si de picioare, si n-as putea explora si descoperi nimic, desi toata fiinta mi-o cere.

Asa sunt si bebeii, sunt intr-o lume total noua, iar dorinta de a explora si a descoperi e ceva innascut, nu ne putem enerva pe ei, doar sa avem grija sa nu pateasca ceva rau si sa-i lasam sa fie oameni.

Cu alaptarea…cerere era din plin, oferta aproape de zero, am citit, am vorbit cu persoane avizate, am incercat diferite metode, dar nu a fost sa fie cred.
Poate la urmatorul bebe.

Avatar

Cris Tina

August 20th, 2012 at 3:55 pm

Noi, eu si puiul meu Edi, am avut noroc. De la mama am “invatat” sa fiu mama. Sunt genul de “mamoasa” care nu-l lasa sa planga in patut, nu suport sa-l stiu departe, urasc sa-i dau LP, desi cateodata foamea lui o cere, in timp ce disperarea isi face iar simtita prezenta, cand ma gandesc ca poate n-am lapte (san) suficient…
De cand l-am nascut, l-am purtat numai in brate; si acum doarme pe pieptul meu, in timp ce stau pe scaun la birou.
Noaptea doarme tot langa mine, la san, si astfel suntem amandoi fericiti si cu somnic linistit.
Azi face 2 luni, iar maine vom merge sa incercam port-bebe-uri la Hiphip :D, ca sa vedem care ni se potriveste.

Avatar

Sorina

November 28th, 2012 at 5:02 pm

Buna, fetelor. Eu sunt la bb2 (Maria 3 luni) si recunosc: mai tip si eu la Stefanutul meu dulce (2 ani si 2 luni), uneori chiar si in parc pt ca-i musca pe copii. Face asta din nesiguranta de sine, stiu, dar uneori imi sar capacele. Ii explic frumos si-mi cer iertare dupa ce am comis-o, dar ce-l invat pe copil? Ca-i ok sa tipi cand esti nervos :(( Las’ ca-ti ceri iertare mai tarziu? (Imi vine sa plng cand ma gandesc)
Citind articolul tau, Adelle, ma gandesc- ca asa am facut si eu cu Stef: l-am pus sa doarma in patul lui de la inceput si doar cand vroia papa ii dadeam si ramanea cu mine in pat. Am mai avut si sesiuni de plans cu interventii la 5-10-15 minute. In cry-it-out nu cred si mi se pare monstruos. Nici eu n-as vrea sa plng in disperare pana adorm. Ca sa nu mai spun de durerile de cap asociate cu plansul…
Stiu ce trebuie sa fac si care e super-gradul de calmitate de care trebuie sa dau dovada, dar uneori mi se rupe inima de amandoi cand plag sau vor ceva si nu ma pot imparti in doua.
Toata teoria o pierd pe drum cand ne agitam prea tare. Cred ca am nevoie de o mantra …
Pe Mary o tin cu mine in pat pana adoarme, apoi o pun in patutul ei pana la prima chemare, ca sa-mi mai odihnesc si eu spatele, ca ma ucide statul cu tzitzi in gurita (desi alaptatul e o mare bucurie pe care am avut-o si o am cu ambii copii).

Comment Form



Viziteaza buticul meu

Citesc

Sustine HipHip.ro

<a href="http://www.hiphip.ro"  target="_blank"><img src="http://cdn.shopify.com/s/files/1/0046/1402/files/hip-150rAlb-noText.png?1275246368"/></a>

Link catre adelle.ro

<a href="http://adelle.ro"  target="_blank"><img src="http://adelle.ro/wp-content/uploads/2010/03/banner-125-colturi-albe.png"/></a>
Adelle.ro on Facebook

Cupoane de reduceri