Soare sau Vigantol (I)

Zilele acestea “am luat vitamina D de la soare, nu de la farmacie”.

Am fost intrebata de multe ori despre administrarea suplimentului de vitamina D. Aici e “aventura” mea dezbatuta pe toate partile. De fapt si de drept devenise un articol chiar monstru, pe care am decis sa il impart in doua. Urmeaza si partea a doua in care povestesc mai pe larg cum ne asiguram noi necesarul de soare si de ce il privim mai degraba ca pe un prieten drag de care nu trebuie sa ne fie prea multa teama.

Pe scurt: la inceput i-am dat copilului supliment de vitamina D, de frica, dar foarte putin, vorbim de 10-15 zile. Apoi deloc. Al doilea bebe nu o sa vada pic de supliment, doar soare.

Teoria comuna

Unul din primele lucruri pe care le auzi imediat dupa nastere este ca trebuie, este imperativ, sa ii dai Vigantol. Altfel face rahitism. Dar soarele nu e bun? Nu, ca e poluare multa si razele “bune” nu mai ajung la noi. De la doctor la doctor in general difera doar “brandul” recomandat si momentul la care e cel mai bine sa incepi. Unii iti recomanda de la 15 zile, altii de la o luna iar altii chiar de la nastere.

Pe mine ma zgarie pe creier orice teorie de genul: “totii copiii” trebuie sa inghita pilula X timp de 2-3 ani indiferent de starea lui de sanatate, de cum e hranit, de mediul in care traieste etc. Aveam dubii cu vigantolul asa ca a fost usor sa decid ca incep la o luna, termenul cel mai indepartat pe care l-am primit. Ma gandeam ca pana la o luna o sa am si timp sa citesc ce e cu vigantolul. Nu am avut, bineinteles 🙂

Si am inceput. Era chinul de pe lume si oricum vomita in jet imediat ce reuseam sa ii pun in gurita cele 2 picaturi amestecate cu laptic. Am intrerupt un timp. Am mers la un pediatru la CMU unde mi-a recomandat sa reduc la 1 picatura pe zi pentru ca fontanela e micuta. Am mai incercat de cateva ori, fara succes. Am intrerupt iar; intre timp citisem si teorii care spuneau ca bebe are rezerve de vitamina D de la mami pentru 2-3 luni.

Apoi am mers la un medic pediatru homeopat, care mi-a zis ca pot sa ii scot suplimentarea pe timpul verii. Mi-a spus chiar ca dansa nu recomanda in general vigantol in timpul verii ci numai iarna. Cand am auzit asta era sa o pup. In sfarsit cineva care imi confirma parerea ca soarele e cea mai buna sursa de Vitamina D.

Ne-a recomandat de asemenea alternativa homeopata pt vigantol – aufbaukalk. M-am agitat si am facut in asa fel incat la inceputul iernii sa il am in casa (am luat din germania ca pe aici nu am gasit). Pana la urma insa nu i-am mai dat pentru ca intre timp ma linistisem de tot cu suplimentele.

Fontanela si vitamina D

Unul din simptomele rahitismului este fontanela mare, care pare sa nu se inchida. Concluzia logica ar fi ca o fontanela mica inseamna sanse mici ca bebe sa sufere de lipsa de vitamina D, respectiv rahitism. Pe baza asta unii doctori mi-au spus sa reduc doza sau sa elimin complet suplimentul. Insa nu toti sunt de acord.

Asadar in total a luat suplimentul cam 10-15 zile, dar nu cred ca a ramas ceva semnificativ in gurita. Se vedea clar ca nu ii placea. Fontanela s-a inchis pe la 6-7 luni.

Teoria mai nuantata

Am stat pe internet seri intregi devorand tot ce era legat de asta. M-am linistit si sunt convinsa ca am luat decizia cea mai buna pentru noi. Nu zic ca ar trebui sa facem toti la fel, dar trebuie totusi luata o decizie informata, de la caz la caz.

Risca copilul sa aiba deficiente de vitamina D?

Este un risc real si trebuie sa avem grija insa nu toti ne incadram in categoria de risc. Iata ce grupe de risc am gasit pe kellymom, (unul din site-urile mele favorite):

• copilul primeste foarte putin soare. Mai concret daca locuim intr-un oras cu cladiri inalte si poluare multa, daca il scoatem rar afara, sau il dam mereu cu crema de soare si il acoperim bine, intra in grupa de risc. Noi stam langa Bucuresti, dar totusi e o zona de case cu multa verdeata si chiar avem o padure aproape. As zice ca nu ne incadram in grupa aceasta. Mai ales ca avem nevoie de numai 2 ore de soare pe saptamana. Nu stiu cum as gandi daca am sta in Bucuresti, dar cred ca se poate rezolva prin iesiri in parcuri mari cu mult spatiu verde si unde intra soarele (nu intre blocuri).
• Atat mama cat si copilul au pielea inchisa la culoare. In acest caz se cere o expunere mai indelungata la soare, deci tot e usor rezolvabil. Dar nu e cazul nostru (si oricum probabil se refera la “black people”, ca e site american).
• mama are deficiente de vitamina D. Eu sunt cea care iese afara cu Ra, deci vrand-nevrand imi iau doza zilnica de vitamina D. Pentru siguranta as face un test de sange, poate data viitoare.

De unde luam Vitamina D?

Prin expunerea la lumina naturala – soare sau nori, in functie de vreme – organismul secreta vitamina D atat cat are nevoie. In functie de ten e suficient ca bebe sa fie expus la soare 1-3 ore pe saptamana in conditiile in care este imbracat si acoperit bine, mai putin capul.

Noi iesim zilnic afara pentru cel putin 3 ore. Concluzia mea: Ra nu risca sa aiba deficiente cu conditia sa ii ofer portii sanatoase de soare.

Bebelusii diversificati pot lua un pic de Vitamina D si din mancare de ex din peste, galbenus de ou, iaurt etc. Pentru noi insa soarele ramane principala sursa pentru ca alimentele din categoria asta le cam evitam.

Vitamina D poate fi luata din laptele matern, unde exista o cantitate relativ mica, dar este foarte bine asimilata de bebelus iar daca se combina cu soare e perfect.

Si totusi, nici rau nu-i face, de ce nu i-as da?

Iata doua aspecte de luat in considerare

1. Supradoza

Doza zilnica recomanda pentru un nou nascut este 200-400 UI (depinde de la tara la tara). Doza recomandata pentru un adult este de 200 UI. La inceput mi s-a parut ciudat ca un bebe de 3-4-5kg trebuie sa ia aceeasi cantitate sau chiar dublu fata de un adult. Totusi asa pare sa fie :). Mi-am zis insa ca trebuie neaparat sa aflu ce insemna prea multa vitamina D.

Nu m-am mirat sa aflu ca efectele unei doze prea mari de vitamina D sunt la fel de grave ca si lipsa vitaminei D. Poate cauza probleme de rinichi, inima, ficat, plamani, unele de nereparat (mai mute detalii in articolul de mai sus sau si aici).

Interesant mi s-a parut ca organismul are un mecanism de auto-reglare prin care nu poti primi “prea mult” de la soare. Insa nu are nici un mecanism similar de protectie impotriva suplimentelor artificiale de Vitamina D.

Se poate spune ca doza zilnica recomandata de vigantol este prea mica pentru a duce la supra dozaj (in articolul de mai sus se vorbeste de supradozaj la cantitati mai mari de 1000 UI, fata de 200-400 recomandat in mod normal). Asa o fi, insa pentru un copil care isi ia deja doza zilnica in mod firesc de la soare si din mancare, suplimentul vine ca ceva in plus peste ceea ce e necesar. Poate ca nu este atat de mult incat sa se ajunga la acele probleme urate insa eu nu cred ca pur si simplu “nu conteaza”. Este probabil ca niste mecanisme ale corpului sa fie totusi perturbate insa nu atat de mult incat sa observam efecte notabile pe termen scurt. Poate ca efectele sunt pe termen mai lung si mai subtile. Sau poate ca nu. Nu stiu. Dar de ce as risca in conditiile in care pot primi Vitamina D de la soare de unde oraganismul isi ia singur doar atat cat ii trebuie?

Bineinteles, nu trebuie minimizat faptul ca lipsa de Vitamina D poate da diverse probleme foarte grave, inclusiv rahitism. Insa trebuie avut grija si cu supradozarea, lucru despre care nu auzi niciodata atentionari.

2. Un stres in plus

Cred ca pentru multi este un chin administrarea de Vigantol in fiecare zi, atat pentru copil cat si pentru parinte. La noi a fost chiar extrem, nici nu stiu ce am fi facut daca era cu adevarat musai sa ii dau timp doi ani. Probabil am fi ajuns la vitamina D injectabila (numai cand ma gandesc ma trec fiorii).

Insa chiar si pentru copiii care accepta nu cred ca este distractiv. Iar pentru parinte e un stres in plus. Trebuie sa tii minte sa ii dai, sa il “pacalesti” sa inghita, te intrebi tot timpul daca a luat destul, daca a inghitit etc.

Una peste alta intrebarea este de ce as crea astfel de tensiuni intre mine si Ra daca exista alternativa soarelui. O activitate neplacuta poate fi usor inlocuita cu una distractiva.

De ce totusi se recomanda vigantol “pe toata linia”?

Aici incep speculatiile mele, nu am discutat cu niciun doctor in privinta asta, dar incerc sa gasesc argumente rationale. Orice comentariu este binevenit.

Si de data asta cred ca inteleg doctorii; surpriza asa-i? Incerc sa ma pun in locul unui doctor.

Doctorul nu stie daca bebe sta sau nu la soare
Doctorul nu ma cunoaste pe mine ca parinte si atunci prefera sa mearga pe o solutie acoperitoare, care prezinta riscuri mult mai mici din punctul sau de vedere.

De unde sa stie el, ca doctor, daca mama respectiva nu isi acopera excesiv copilul de nu vede soarele nici macar vara. Am fost uimita de cateva ori in luna mai, in parc, sa vad ca Ra era singurul copil fara caciula pe cap. Ce sa mai vorbim de iarna, cand destui copii stau in casa cu saptamanile iar daca ies abia li se vad ochii. Sau de cei care nu isi scot copilul afara pana la botez. Una peste alta doctorul nu are de unde sa stie daca sunt sau nu sunt genul asta de parinte; si atunci din punctul lui de vedere are sens sa mearga pe solutia mai sigura, si anume vigantolul recomandat nedescriminat si cu tarie. Mai ales ca vigantolul este considerat cu riscuri nesemnificative.

Din punctul acesta de vedere inteleg lucrurile si atitudinea doctorilor. As vrea insa sa vad in acealsi timp mult mai mult efort depus de doctori in a educa pacientii: sa nu ii imbrace aiurea pe copii, sa ii scoata afara chiar si iarna, sa nu se sperie excesiv de soare, sa le explice ca soarele are si beneficii si este chiar necesar in cantitati moderate etc. Unii o fac, dar prea putini.

Poluarea – e chiar asa mare problema?

In final simt nevoia sa mai dezbat problema poluarii pentru ca m-a pus cel mai mult pe ganduri.

Intrebarea este: poluarea e atat de mare incat intr-adevar razele care ajuta la generarea de vitamina D nu mai ajung la noi?

Cei care ma cunosc stiu ca iau poluarea in serios, cred cu tarie ca ne afecteaza negativ viata si fac tot felul de chestii “ecologiste”. De aceea argumentul cu poluarea m-a “atins” cel mai mult.

Insa am ajuns la concluzia ca in privinta asta dracul nu e atat de negru. Poate ca razele “bune” s-au diminuat insa nu lipsesc cu desavarsire, cel putin nu deocamdata.

1. Daca ar fi “disparut”, ar trebui sa luam cu totii supliment de vitamina D si nu numai copiii pana la doi ani.

2. Diminuarea efectului razelor de soare poate fi compensata cu o expunere mai mare la soare

Doua ore pe saptamana expunere la soare pentru a avea rezervele necesare de vitamina D mi se pare foarte usor de “realizat”. Doua ore le fac intr-o zi, nu intr-o saptamana. Daca 2 ore nu sunt suficiente atunci 4 ore sau 6 ore trebuie sa fie suficient. Chiar si 6 ore pe saptamana de soare ar trebui sa fie usor de “atins” de catre oricine, vara sau iarna.

3. Daca poluarea e atat de nasoala in oras probabil ar trebui sa ne punem probleme mult mai mari de sanatate, nu numai legate de vitamina D. Ar trebui sa iesim din oras cat mai des pentru perioade de macar 1-2 zile, din N motive. Si atunci copilul isi va lua si vitamina D.

In loc de concluzie

Cred ca avem dreptul la informatii complete si dreptul la dezbateri. Dupa parerea mea “toata lumea trebuie sa ia vigantol” este solutia “usor de aplicat in masa”. E poate cea mai buna pentru rezultatele statistice insa nu e cea mai buna pentru Ra. Pentru Ra cred ca cea mai buna solutie este soarele.

Am credinta ca problema principala este lipsa expunerii la soare determinata in aceeasi masura de teama de soare si teama de frig; paradoxal nu-i asa?

Fiecare parinte trebuie sa judece ce e mai bine pentru copilul sau, bazat pe diverse puncte de vedere. Cred de asemenea ca sunt destui parinti care pot judeca daca sunt sau nu intr-o categorie de risc, totul e sa li se dea aceasta sansa.

Update: Exista tari in care nu se recomanda vigantol in “masa”