Soare sau Vigantol (II)

July 18, 2011 | In: a fi parinte, natural

Iata partea a doua a articolului despre soare si vigantol. Partea a doua se concentreaza mai mult asupra soarelui: de ce ne este teama si cat de mult stam noi personal la soare. Pentru o buna intelegere a contextului va recomand sa treceti si prin prima parte unde vorbesc mai mult despre vigantol (si in general suplimente de vitamina D).

Teama excesiva de soare

In opinia mea exista o frica excesiva de soare. Cumva de cele mai multe ori ni se explica cum si de ce trebuie sa ne protejem copilul de soare dar foarte rar auzim despre necesitatea expunerii la soare. Cred ca trei sunt motivele:

1. Medicii si media insista mult mai mult pe probleme generate de expunerea excesiva la soare puternic – insolatii, arsuri, cancer de piele etc. E cumva normal pentru ca sunt efecte mai des intalnite si mai “concrete”. Iar pentru media e mai spectaculos, iar uneori finantat de marketing.

2. De fapt si noi “pacientii” asimilam chestiunile astea mult mai usor pentru ca e simplu de identificat relatia “cauza-efect”. Am stat la soare prea mult in mijlocul zilei m-am inrosit, ma ustura pielea. Vad imediat efectele si le pot asocia cu soarele. Dar o chestiune de genul – n-am stat la soare destul, am lipsa de vitamina D – e ceva mult mai abstract despre care am citit poate in carti. Si nici nu se vede imediat ci pe termen mai lung. Daca nu as fi citit despre asta nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca lipsa soarelui produce un astfel de efect. Este meritul stiintei ca a identificat o astfel de cauza.

3. Marketing – sunt multe produse de vandut pentru protectia de soare: sepci, haine cu protectie UV, creme de soare, umbrele etc. Si noi le folosim atunci cand este nevoie.

Companiile care vand asemenea produse trasmit in mod firesc in campaniile de marketing mesajul “trebuie sa te protejezi de soare”; auzit atat de des si din atatea parti ne face sa uitam de necesitatea soarelui, ne “instaleaza” in sub-constient teama de soare si devenim mult prea precauti, mai ales cu copiii. Stiu, e cumva paradoxal, pentru ca aceste produse ne ajuta sa stam in soare mai mult; insa in acelasi timp ne transmit si frica.

Insa cine e de partea cealalta a baricadei? Exista vreo firma care sa ne explice de ce ar trebui sa stam la soare? Nu cred – poate doar agentiile de turism 🙂

Soarele cu moderatie e benefic si chiar necesar

Cred ca in general ar trebui sa ni se transmita un mesaj mult mai nuantat: “Protejati-va de soare atunci cand este prea puternic – spre exemplu evitati soarele vara in mijlocul zilei. Dar nu uitati ca avem nevoie de soare pentru a fi sanatosi – asa ca este bine sa va vada razele sale atunci cand nu este prea tare. Si mai ales iesiti afara si iarna chiar daca este mai frig, copiii nostri au nevoie de expunerea la soare pentru generarea vitaminei D.”

Offf, am avea copii mai sanatosi daca o parte din efortul care se duce spre propadavuirea vigantolului s-ar duce spre indemnarea parintior sa scoata copiii afara iarna.

Soare intre maini

Concret – cum facem noi?

Problemele apar atunci cand suntem expusi o perioada indelungata la soare puternic. Ce inseamna insa “lung”? Si ce inseamna “soare puternic”? Perceptia fiecaruia este diferita, depinde si de varsta copilului, de tenul sau. Nu vreau sa ma hazardez in a da definitii “exacte”. Si nu exista retete exacte.

Iata insa principiile dupa care ma ghidez eu; pe baza lor ma adaptez la situatia fiecarei zile in parte.

Probabil merita sa precizez ca noi in familie avem un ten “mediu”, zic eu tipic pentru Romania. Adica nu suntem nici prea “inchisi” la culoare, nici prea “deschisi” (genul care se inroseste rapid dar parca niciodata nu ii prinde bronzul).

1. E ok sa stam in soare daca nu este prea puternic
Ra sta perioade destul de lungi in soare primavara, toamna, iarna, iar vara atunci cand soarele nu “arde” (dimineata devreme si dupa-amiaza tarziu). Bineinteles ca ne adaptam in functie de anotimp, ora si varsta bebelusului. Mai plecam urechea si la atentionarile din media legat de “exploziile solare”.

E clar ca in primele luni de viata pielea bebelusului e mai sensibila si aveam mai multa grija. In primele luni (Ra s-a nascut la inceputul verii) ieseam afara cat mai de dimineata si incheiam “expunerea” mai devreme decat o facem acum la 2 ani. Dar o vedea soarele. Trebuie sa recunosc ca am avut ceva stres pe tema asta si acum uitandu-ma inapoi la primele luni cred ca am fost mai ingrijorata decat trebuia cu soarele. Dar omul cat traieste invata.

2. Expuneri scurte in soare puternic – nu e nimic grav
Daca se joaca la pranz intr-un loc umbros, dar mai iese din cand in cand in soare puternic, nu e panica. Reprize de 5-10 minute de soare puternic nu o afecteaza. Iar dute-vino soare-umbra cred ca e ok atata timp cat umbra are o pondere mai mare de timp. Ok, incerc poate sa ii pun o palarie in cap insa nu fac din asta un capat de tara.

Iar cand era foarte mica era total sub controlul meu asa ca expunerea la soare puternic chiar nu a fost o problema. Apropos, am trecut si eu prin paranoia primelor luni in care mi-era teama sa nu ii atinga pielea sensibila nici macar o raza de soare la pranz. Data viitoare o sa fiu mai relaxata.

3. Nu o dau cu crema de soare decat atunci cand este absolut necesar.
Adica atunci cand sta o perioada mai lunga in soare puternic. Aplic acelasi rationament ca mai sus.

Cu crema de fapt sunt chiar si mai precauta pentru ca pana la urma este o chimicala care se absoarbe in piele. Ii recunosc necesitatea in anumite situatii insa incerc sa o folosesc cat mai putin. La noi nu este regula sa primeasca crema de soare in fiecare zi. Prima optiune este umbra.

Acum la 2 ani am fost o saptamana la mare. Cred ca am dat-o cu crema cam in jumatate din zile de concediu – atunci cand ne prindea in jur de ora 10 pe plaja. Dupa-amiaza reuseam in general sa mergem pe plaja dupa ora 5 cand era deja mai ok soarele.

Cand suntem acasa o dau (mult) mai rar – depinde ce activitati avem si la ce ore.

4. Iarna iesim afara (aproape) zilnic si nu acoperim chiar tot, tot, tot
Fata macar ii ramane libera astfel incat sa prinda un pic de soare (uneori si manutele, depinde de temperatura). Rareori am folosit fular – doar daca era viscol puternic. In rest nu exista nici un motiv ca fata copilului sa fie acoperita de abia i se vad ochii. Si nu, nu a facut rosu in gat, nu a racit, cel mult i-a curs un pic nasul. Sper sa am odata timp sa scriu si despre fular – de ce in general este nu numai inutil ci chiar daunator mai ales la un bebelus care nu are posibilitatea sa si-l dea jos atunci cand simte nevoia.

Spre surprinderea mea mi-a fost mai usor sa ies cu Ra afara in prima iarna, cand avea doar cateva luni. Faceam zilnic plimbari lungi cu ea in port bebe. Fata ii ramanea libera de cele mai multe ori si isi lua si doza minima de vitamina D.

In a doua iarna deja mergea pe propriile picioare, avea “personalitate”. Ba vroia, ba nu vroia sa iesim afara. Ba pe sus, ba pe jos. Cu manusi nu era bine ca nu putea apuca cum trebuie. Fara manusi nu era bine ca ii era frig. Una peste alta am stat mai putin afara decat atunci cand cand era foarte mica, pentru ca nu mai depindea totul doar de mine, ci si de ea. Oricum zic eu ca ne-am facut norma minima saptamanala.

5. Teama de soare afecteaza in mod negativ relatia cu copilul
Atunci cand ne e asa teama de soare avem tendinta sa fortam copilul sa faca anumite lucruri, ceea ce duce la o relatie tensionata. De la 12-18 luni incolo nu mai e asa usor sa il tii la umbra, sa ii pui palaria pe cap, sa il dai cu crema etc. Adesea lucrurile astea duc la nervi, strigate, fortari, plansete etc.

Dupa mine o buna parte din aceste momente pot fi evitate sau aplanate daca avem o abordare mai relaxata. Si o abordare mai relaxata o putem avea doar daca nu suntem asa incrancenati impotriva soarelui. Putem pune crema in doua reprize sau peste 10 minute, mai se joaca mai ii dau cu crema. Poate sta si fara palarie in anumite limite etc etc. Viata e mai frumoasa pentru toti cei implicati.

Eu personal nu cred ca se merita sa ma “cert” cu Ra pe chestiuni din astea, decat foarte rar, aproape deloc. De obicei daca o iau cu binisorul ajungem dupa un timp la un rezultat rezonabil pentru amandoua.

Cancerul de piele

La final cateva puncte de vedere pe aceasta tema. Cancerul de piele este foarte prezent in atentionari. Nu neg infuenta soarelui in acesta privinta insa lucrurile cred ca trebuie si aici nuantate. Doua idei “personale” as vrea sa le dezbat:

1. Cel mai adesea soarele este nominalizat ca factorul principal ce duce la cancer de piele. Prea putin se vorbeste de rolul sutelor de creme pe care am ajuns sa le folosim. Eu una cred ca aceste creme au un influenta mai importanta asupra incidentei cancerului si ca ar trebui depus mai mult efort in a convinge oamenii sa nu foloseasca asa usor creme si unguente de orice fel. Si mai ales la copiii. Traim o perioada in care se fac mari excese in privinta asta. Una doua dam cu o crema. Mai folosim si noi creme dar mult mai rar decat o faceam acum 4-5 ani.

Intre riscul de a face cancer din cazua soarelui sau din cauza cremelor il accept mai usor pe primul si cred ca e un risc mai mic. Asta e firea mea, cred ca suntem mult mai bine adaptati soarelui decat chimicalelor.

2. Statisticile sunt foarte generale si nu se face distinctie intre diferite grupe de risc. La noi ajung mesaje simpliste de genul: “X% rata de cancer din total populatie. Feriti-va de soare”

Sunt multi parinti care ajung pe plaja cu copiii la ora 10 cand eu ma gandesc deja cum sa ma retrag. Si eu si ei apar in aceeasi statistica. Sunt oameni care prin natura meseriei stau vrand nevrand in soare in mijlocul zilei – spre exemplu cei care lucreaza in constructii. Statisticile ii includ si pe ei si pe mine. Eu cred ca sunt intr-o cu totul alta grupa de risc, chiar daca folosesc mult mai putina crema de soare.

Vezi si prima parte unde dezbat problema suplimentelor de vitamina D (vigantol).

Related Posts with Thumbnails

Bookmark and Share





7 Raspunsuri to Soare sau Vigantol (II)

Avatar

Ioana

July 18th, 2011 at 12:48 pm

Si noi folosim creme de soare doar cand e absolut necesar.Preferam sa iesim la 7,30-8 si sa stam pana la 10 in parc si pe urma iesim dupa amiaza dupa 17,30.Palaria nu prea si-o tine pe cap asa ca incerc sa aleg locurile de joaca la umbra.Si daca iese in soare il momesc sa vina inapoi.Am trecut si eu prin paranoia cu soarele cand era mic de tinea Janos un scutec de finet paravan sa fie umbra atunci cand alaptam si nu reuseam sa gasim un loc la umbra :)) daaaaaaar asta e.Acum m-am mai relaxat.Oricum eu cred ca soarele e bun.Si marea e buna pentru copii.Ca peste tot echilibrul este cheia 🙂 parerea mea.Pupam cu drag fete frumoase!

Avatar

roxana

July 18th, 2011 at 1:24 pm

Cristina, sunt complet de acord cu tine:). Eu mereu am privit soarele ca un prieten, nu un dusman, si l-am tratat ca atare. Andreea iese afara zilnic, dimineata si seara, indiferent de vreme si anotimp. Ea a mostenit tenul meu, adica mai maslinos, asa ca nu se arde, ci se innegreste:d. Nu m-am stresat niciodata ca sta la soare si da, cand e deja cald si vara, alternanta umbra-soare e minunata.
Eu ma intristez/enervez mereu cand vad bunici sau parinti care nu lasa copii deloc la soare. Chiar si la 10 dimineata, cand e inca ok afara, ii tin fortat la umbra. Si ma uit la copiii aia, albi ca branza, si ma gandesc ca un pic de soare le-ar face tare bine.
Dar asta e alegerea mea si pana acum ne-a adus doar avantaje.

Avatar

Cristina

July 18th, 2011 at 5:35 pm

Deci nu sunt nebuna de tot. Costin are 9 luni. Si il scot afara de pe la 8 dimineata pana la 10.00 si un pic. Dupa-amiaza iesim dupa iaurt, de pe la 18.00 pana pe la 21.00. Mai iesim si pe la 12.00, cand se trezeste, in zilele cu nori. Si iar nu-l dau cu crema. Iar daca nu vrea sapca, asta e. Si cum vrea sa mearga, tinut de manute, mai merge si pe la soare. Si e bronzat, dar nu s-a ars.
L-am dat cu crema la mare, pentru ca mai reflecta si apa si nisipul razele solare, dar nu de la prima ora, ci dupa 9.30. Oricum la maximum 11.00 eram plecati de pe plaja.

Avatar

Nedeia

July 18th, 2011 at 11:11 pm

uf uf uf , mare si greu subiectul asta, mai les ca am fost si noi la mare; noi plecam de pe plaja pe la 11, intre 10:30 si 11 deja fata era imbracata si statea mai mult la soare; in rest, era la popoul gol, data cu crema, si pravalindu-se prin nisip si in piscina ei, sau la valuri (1 an si 2 luni). noi locuim la bloc, asa ca asta a fost prima ei expunere in pielea goala la soare, nu mi-a dat mana sa nu o protejez cu o crema cu factor de protectie (am luat de la klorane, nu am avuttimp nici sa iifac, si nici sa caut una bio). nu s-a ars nici un centrimetru de piele, s-a schimbat culoarea usor, si am remarcat ca a luat un boost de vitamina D, pana si eu am simtit ca a inceput sa i se inchida fontanela anterioara . 10 zile , atat am stat, dintre care vreo 3-4 cu ploi. In tot acest timp am renuntat la vigantol, si as prefera sa i-l dau doar in lunile de toamna-iarna . nu stiu cum o sa imi conving pediatra ;D

ca si comparatie, eu recunosc ca, stand in acelasi interval orar la soare, nu m-am prea dat cu crema. nu suport mirosul ala al cremelor cu protectie solara, asa ca le-am cam omis . Si am simtit ca m-am ars un pic pe spate, deci probabil ca si fie-mea ar fi avut o “sansa” daca nu o protejam. Nici nu imi dau seama ce tip de piele are, daca este din cele ce se ard in loc sa se bronzeze.

tragic este ca, la ora la care ea era imbracata si la umbra (si mai mereu era cu palariuta pe cap), alto copii de varsta asemanatoare erau tot in soare, tot cu capul gol, bai chiar altii erau albi si arsi de soare pe ici pe colo.

nu mi-am dat seama si nu imi dau seama cat de nociv e soarele. am si o cunostinta cu multe (enorm de multe) alunite pe corp, care in mod constant evita sa stea la soare de frica cancerului de piele ca s-ar putea declansa daca “soarele ar activa vreo alunita”. Chiar , voi ce stiti despre cancerul de piele cauzat de soare …. si de alunite?

Avatar

Adelle

July 18th, 2011 at 11:24 pm

Nedeia, ora 11 mi se pare tarziu pe plaja. De pe la 9.30-10 si eu as da cu crema fetita. Am stat si noi intr-o zi pana la 11 si ardea cam rau soarele.

Umbra de la umbrela nu e chiar umbra, trec multe raze prin materialul acela.

Si, da, e aiurea, si eu am vazut multi copii in soare la orele care nici eu nu as sta (12-13-14). Multi parinti meargeau spre plaja cand noi ne intoarceam deja 🙂

Apropos, anul aceasta sunt mai bronzata ca in alti ani si nu mi s-a luat nici un fir de piele (de obicei schimb vara 2-3 straturi de piele).

Avatar

Nedeia

July 18th, 2011 at 11:57 pm

la mine doar pe spate un pic ce m-am “jupuit”, dar in rest e ok; nu puteam sa ajungem la 7 pe plaja pt ca fie-mea abia atunci se trezea si faceam cu randul la micul dejun, complicat , ca ea nu sta in scaun la masa :). asa ca ea ajungea pe la 8 pe plaja, unde era imediat cremuita si de pe la 10 – 10:30 era imbracata , la 11 o stergea de pe plaja (cel mai tarziu, am zis si eu o ora maxima).

acuma, na, a fost prima iesire cu mormolocul la plaja, vazand, facand si invatand 🙂

Avatar

alina pralea

July 19th, 2011 at 2:23 pm

Locul nostru de joaca este destul de umbros asa ca pe vara asta nu l-am dat niciodata cu crema pe Matei, chiar daca seamana cu mine si are pielea foarte alba. Mai fuge la mesele de ping-pong, care sunt in soare, dar de obicei il momesc de acolo inapoi la umbra destul de repede, asa ca nu cred ca e vreo problema.
Oricum, eu cred ca si copiii isi dau seama cand soarele e prea puternic si nu ar fi nevoie sa fie tarati de la locul unde se joaca doar pentru ca acolo stau cateva minute in soare. Matei pune manuta pe masa de ping-pong, zice “ade”, adica “arde”, si merge iar la umbra:D

Comment Form

You must be logged in to post a comment.

Comenteaza

Viziteaza buticul meu

Citesc

Link catre adelle.ro

<a href="http://adelle.ro"  target="_blank"><img src="http://adelle.ro/wp-content/uploads/2010/03/banner-125-colturi-albe.png"/></a>
Adelle.ro on Facebook

Cupoane de reduceri