Tara prietena familiilor
February 3, 2011 | In: iesim din casa
Am ajuns de ieri in Germania si iar mi-am zis ca aceasta e tara unde vreau sa stau. Acum am vazut-o cu alti ochi, de mamica, si imi place sa vad ca mitica mea de vreo 20 de luni e tratata oriunde ca un oaspete la fel de important ca mine sau daddy. Si e normal, nu?
Oriunde intram lumea se gandeste si la bebe. In avion a primit jucarele si portia ei de mancare. La hotel camera e pregatita pentru un bebe: avem salteluta de schimbat si paturica speciala pentru bebelusi. Mi-ar fi pus si patut dar le-am zis ca nu am nevoie. Cand mergem jos in lobby, Ra primeste o ditamai cutia de jucarii si astfel mami si tati pot discuta cateva minute sau beau cafeaua. La micul dejun suntem asteptati si Ra are deja scaunelul pus la masa, are farfuria si tacamurile ei. La pranz, desi am platit 2 portii, Ra a primit si ea o farfurie la fel ca a noastra, doar ca in cantitati mai mici.
In orice restaurant intram, instant apare scaunelul de copil, cateva jucarele, o carticica, creioane colorata plus un meniu cu portii mici pentru copii. La berarie mergem fara probleme, nu se fumeaza, sunt jucarii si sigur gasesti inca 2-3 copii cu care sa interactioneze.
Chiar si la farmacia de cartier exista macar un cal-balansoar sa tina copilul cateva minute ocupat pana isi fac parintii treburile.
Camera speciala pentru schimbat scutecele exista cam pe oriunde, chiar si la berarie. Si camera e frumoasa, curata, ai tot ce iti trebuie plus 2-3 jucarele cu care se ocupe si aiba rabdare la schimbat.
Pentru transportul in comun exista bilete economice pentru familie, primaria are grija sa nu dai faliment daca iei tramvaiul cu tot familionul.
Oriunde mergi nu te simti stresat ca ai venit cu copilul, ca poate deranjeaza sau se plictiseste. Te simti bine ca esti o familie si e ok sa mergi cu bebe peste tot.
Am vazut Manduca si Didymos pe strada si ce bine m-am simtit. Am vazut si multe carucioare, bebelusi mici plangand de mama focului in carut, sau care primeau un biberon cu lapte tot in carut sau copii de 3-4 ani fortati sa stea in carut, si nu mi-a placut.
7 Raspunsuri to Tara prietena familiilor
Ioana
February 4th, 2011 at 12:46 pm
Wow! Loc de schimbat scutecele la berarie! In Romania, am fost cu D la o conferinta despre bebelusi si nu aveau loc de schimbat scutece…
Simona
February 4th, 2011 at 5:38 pm
Deci acum ma intelegi si pe mine, cand am fost la un concert rock (mai multe, de fapt) si la baie aveau masa de schimbat si loc de alaptat copiii… Iar eu, care eram cu copilul de 4 luni in sling dupa mine – m-am bucurat foarte tare.
Am ajuns la concluzia ca civilizatia se masoara dupa cat de mult sunt ocrotiti si apreciati copiii, pentru ca in Romania sunt considerati niste animalute, inferioare si de obicei suparatoare… Scurta mea experienta cu copiii acolo a avut gust amar.
In schimb aici unde sunt, sunt obisnuita ca sa-mi fie tratati copiii mai bine decat noi, iar la magazinele mai apropiate pe care le frecventam, lumea ma cunoaste dupa copii, vanzatoarele ii cunosc pe nume si se intretin cu ei, si in general oriunde mergem nu trebuie sa ne facem probleme de logistica aferenta copiilor – si cand le spun ca trebuie sa mergem la banca, de exemplu, e bucuria de pe lume, pentru ca acolo au un spatiu intreg destinat, cu bancute, scaune si jucarii, numai bun sa stai o ora fara sa le auzi guritza… si asa e peste tot…
Nina Radu
February 4th, 2011 at 8:45 pm
Ce bine-mi pare ca va simtiti bine, cu o investitie minima beneficiezi de maxim de comfort, nu s-ar darama cerul daca si aici ar mai friendliza un pic locurile pe unde ii mai luam pe babies. Banuiesc ca esti inca coplesita de atatea lucruri care vi se-ntampla, dupa ce se mai aseaza noutatile asteptam sa ne mai povestesti :)) Multi pupici
Olivia
February 4th, 2011 at 9:01 pm
Intr-adevar, in Germania sunt multi bebelusi luati peste tot de parinti, si conditii bune pentru ei.
Trebuie insa sa spun, apropos de copii in carut: si eu credeam, inainte sa nasc, ca e foarte naspa pentru copii sa stea in carut, si ca mult mai bine e sa fie dusi in esarfa sau manduca. O mare contributie la convingerea asta a avut-o blogul tau, pe care l-am citit cap-coada!! Chiar ii compatimeam pe bietii copii “chinuiti” in carucior.
Si ce mi se intampla mie: mi-am luat si Didymos, si Manduca, si bebe urla de mama focului cand incerc sa il pun ori intr-una, ori in alta! Am reusit doar 3 plimbari cu Didymos sau Manduca si alea foarte scurte, in jurul casei, de frica sa nu inceapa iar sa planga… In schimb in carut ii place si doarme foarte bine.
Asa ca in concluzie, acum stiu ca bebelusii / copiii sunt diferiti si au nevoi diferite, si nu-i mai judec pe parintii care duc copiii in carut.
Intr-adevar insa arata foarte aiurea copiii de 3-4 ani in carut.. mai au si suzete… asta nu-mi place nici mie. Dar cine stie… poate o sa fim si noi la fel!! Nu ma mai grabesc sa trag concluzii 🙂
Ar fi super daca dupa cursul de purtat bebeii, scrii si un articol cu ce se poate face cu bebelusii care nu vor sa fie purtati.
Mult succes in continuare!
Adelle
February 5th, 2011 at 1:32 am
Olivia, vorbeam de copii lasati sa planga in carucior. De ex am fost la mall si plangea un bebe mic in carut si cat ne-am fatait noi pe acolo m-a urmarit acel plans. Cand am iesit din mall, el inca plangea.
Apoi am vazut copil de 4 ani pus in carut, copilul se zbatea si nu vroia. Mama ii spunea in timp ce ii lega centura ca trebuie sa stea si trebuie sa se controleze si sa se stapaneasca.
Exista multe motive pentru care bebe nu ar vrea sa stea in wrap, poate nu era legat corect, poate mama era agitata si ii transmitea starea etc etc, probabil voi scrie la un moment dat un articol pe tema asta. Pana atunci, hai sa discutam pe email.
Cristina
February 6th, 2011 at 10:00 pm
Da, exista tari unde e o mandrie sa ai bebe si nu simti deloc priviri enervate ca vezi doamne “iti plange plodu”…si totul este gandit astfel incat sa iti faca viata mai usoara. Enjoy the time there si cine stie, poate va mutati acolo, mai ales daca vi se potriveste..nu?
Insa, din observatii proprii, as zice ca din pacate sunt mult mai multe tari/locuri unde astfel de facilitati nu exista.
Vorbim cam de 2 categorii de tari: 1. mai “naturale”, (africa sau india, america de sud), unde intr-adevar copiii sunt purtati si crescuti mai natural (daca au norocul sa nu fie subnutriti sau pierduti printre ceilalti 7-8 copii)…si 2. tarile “dezvoltate”, unde se mai pierde din bunul obicei de a purta bebele, sau de a-l creste aproape de natura (ar fi si cvasi-imposibil de multe ori), insa exista alte lucruri care probabil ca pot ajuta la dezvoltarea bebeului (de ex jucarii mai smart-nu ma refer la roboti etc-, vaccinuri, accesul la informatie, therefore mame mai pregatite..)
In foarte putine tari se impletesc cu succes cele 2 trenduri. Probabil ca Germania e una din ele. Norvegia cu siguranta. Acolo te poti bucur de natura si de aer curat, dar si de locuri f bine gandite pt copii, jucarii in banci si-n farmacii:))
Nici mie nu imi place in romania dp asta dv, daca o compar cu Norvegia sau Germania…insa ma gandesc la America, unde e nasol cel mai adesea(junk food, cezariene engros, 3 saptamani concediu maternal..etc)…sau cu Congo, unde e saracie…sau Rwanda etc. sau India.
My point is, ca acele cateva (2, 3?) fericite tari unde s-a ajuns la o dezvoltare sunt o exceptie. Si ca nu toti copiii pot trai acolo.:(
vorba aia, cate bordeie, atatea obiceiuri. alegem si noi ce putem mai bine (si ce stim mai bine)pt copiii nostri.
Empatizez tare cu Olivia la capitolul bebe purtat.
Desi am vrut si am incercat, el (bebele) nu a vrut si basta.
Si nu, nu aveam stari agitate (am incercat de multe ori, nu doar o data…si eram in concediu, intr-o tara ff child-friendly, tot ce aveam de facut era sa imi ingrijesc copilasul…eram chiar cat se poate de zen) si nici wrapul nu era pus rau.
Caruciorul in schimb i-a placut mult, mai ales pentru somnul de pranz. Pana pe la un an si putin cand cand a incetat sa mai stea in el (decat arareori).
ps: mama aia care spunea copilului sa se controleze pare intr-adevar foarte nemtoaica:DDD
Ioana
February 8th, 2011 at 12:24 pm
Yupii in sfarsit am reusit si eu sa citesc articolul.Foarte faina experienta.
Despre copilasii care nu vor sa fie purtati si eu m-am intrebat uneori daca cumva lui Edi nu ii place sa fie purtat.Dar pe urma cumva mi-am raspuns tot singura.Edi are si el dorintele lui si daca dorinta mea de a pleca repede cu copilul in wrap nu coincidea cu dorinta lui :)) de aici porneau conflictele.Acum de exemplu, cand imi iau Manduca, deja trepideaza ca stie ca iesim afara si e nerabdator.Pana la urma copilul e facut sa fie purtat in brate doar ca trebuie gasit mijlocul potrivit si pozitia potrivita.Lui Edi cel mai mult ii place pe sold.Dar pe sold nu il puteam purta pana la 4 luni de exemplu.
Cris sunt sigura ca ai multe raspunsuri si astept cu nerabdare si postul despre purtarea copiilor.Un lucru pot sa spun ca l-am observat.In general fetitele stau mai cuminti in mijloace de purtare decat baietii (asta la varste mici, sub 1 an, peste un an nu ma pronunt) :)).Va pupam cu drag