Paste mai frumos, mai numeros si mai sanatos

Pastele care tocmai a trecut a fost parca cel mai frumos din ultimii (multi) ani.

Probabil Ra are o mare contributie caci ne-a “impins” sa ne reunim in familie extinsa, cu mai multi bebelusi. Am fost 4 generatii.

Probabil si pentru ca bebelusii mai niveleaza asperitatile dintre generatiile mai mari. Ne-a ajutat si vremea super de afara. Ce mai, am retrait sentimentul sarbatorilor din copilarie.

Dar a mai fost ceva. Am simtit ca eforturile noastre din ultimii ani legate de mancare mai sanatoasa au inceput sa fie adoptate in familie.

Au fost pe masa si traditionalul miel sub diferite forme (friptura, drob etc) si o fripturica de pui, insa in mare s-a simtit un aer puternic de schimbare, care a venit nu numai de la noi, ci si de la ceilalti. Pai sa vedem:

• Am vopsit oua natural si traditional cu foi de ceapa, varza si alte minuni din astea – multumim bunicii ca a acceptat ideea fara a duce “lupte de guerilla”. Asadar am mai eliminat niste chimicale din obiceiuri. Happpy, happy, happy. 🙂
• Verisorii se mandreau cu humusul pe care l-au facut cu mana lor si cu placinta de mere fara zahar. (yammi)
• Bunica era si ea mandra de prajitura fara zahar, care, culmea, s-a terminat prima.
• Sarmale fara carne au fost aduse din vreo doua parti. Multumiri celorlalti bunici si matusii.
• Pasta noastra de rucola a fost apreciata. Multumesc mie.

Una peste alta 80% din aperitive erau fara carne si nimeni nu s-a plans, ba din contra. Jumate din prajituri au fost fara zahar. Wow. Asa ceva ar fi fost de neimaginat in urma cu 2-3 ani. Si totul s-a intamplat ca prin farmec, meniul fiind facut de ceilalti fara sa trebuiasca sa ne asiguram ca avem si noi ce manca.

Si povestea continua. A doua zi de Paste bunicii s-au dus in satul de obarsie si au petrecut cu rudele de acolo. S-au intors “disperati” de cata carne au mancat, au declarat ca se simt rau si nu mai suporta “chestiile” astea. S-a intors lumea cu fundul in sus fratilor! 🙂

Da, de data asta se simte ca au inceput sa faca lucrurile din convingere si nu numai de gura noastra. Si noi suntem fericiti ca am putut aduce schimabrea nu numai in viata noastra ci incet incet si in cea a celor din jur. Picatura cu picatura.

PS: povestea asta si inca una, pe care vi-o spun alta data, ma face sa ma gandesc la ideea de a introduce niste articole despre cum am reusit noi sa schimbam modul in care mancam. Si nu, nu are legatura cu vreo dieta si nici cu vegetarianismul (care este relativ nou si pentru noi – suntem vegetarieni de vreo 2 ani insa saga mancatului mai sanatos a inceput de vreo 5).